Concubinajul

Secolul XX impune un nou tip de familie: familia restructurata . Acest concept cuprinde o pluritate de configuratii familiale (cupluri fara descendenti, casatoria deschisa, concubinajul) adaptate realitatii societatii contemporane. Iolanda si Nicolae Mitrofan definesc concubinajul, in “Familia de la A…la Z.Mic dictionar al vietii familiale” astfel: “relatia existenta intre un barbat si o femeie, asemanatoare sub anumite aspecte cu relatia conjugala, matrimoniala dar care nu are ocrotire legala, intrucat nu s-a incheiat cu respectarea dispozitiilor legale privitoare la incheierea casatoriei” .

Conform definitiei “Dictionarului general al limbii romane” concubinajul este: “convietuirea dintre un barbat si o femeie, fara a fi uniti prin casatorie”.

Foarte multe persoane, desi nu se casatoresc, nu traiesc singure, ci convietuiesc cu un partener. Nu e vorba insa doar de relatii sexuale si afective, ci si de faptul ca gospodaresc impreuna.

In literatura de specialitate franceza sunt trei termeni care desemneaza situatiile de convietuire fara contract legal: concubinaj, coabitare si uniune libera. Desi unii autori incearca sa faca distinctie de continut dintre ei (Roussel, 1986), termenii acopera practic aceeasi realitate. In limba engleza cuvantul consacrat este “cohabitation” iar in limba romana “concubinaj” sau “coabitare” ,care pot fi folosite ca echivalente.

Mai multi factori contribuie la cresterea accentuata a modelului coabitational. Ca explicatie generala este aceea ca el intruneste in mare masura avantajele mariajului, inlaturand costurile eventualului divort.

Factorii mai specifici sunt legati de faptul ca scolaritatea prelungita a facut sa creasca mult varsta biologica a tinerilor si deci acuitatea satisfacerii unor nevoi, in particular a celor sexuale. Apoi, cu deosebire in timpul colegiului sau universitatii, cei doi parteneri se ajuta nu numai in menaj, ci si in domeniul professional.

Optiunea pentru concubinaj incearca sa imbine nevoia de dependenta si identificare cu cea de autonomie, angajand implicarea afectiva dar negand aspectul contractual al relatiei. Se pare ca normele si valorile sistemului social actual au alterat in asa masura raporturile dintre sexe, incat, intre casatorie si concubinaj , indivizii aspira si se decid, cu tot mai mult curaj, pentru ultima. Mai mult coabitantii nu mai au nimic de castigat casatorindu-se. In schimb au deseori sentimentul unei pierderi, afirma F. de Singly, caci au impresia ca absenta unui angajament este insusi garantul relatiei lor iar “a crede ca separarea e mai usoara pentru concubini decat pentru soti, este o iluzie” afirma G.Vincent(1985).

A.Bejin analizeaza noua criterii ce diferentiaza dragostea in casatoriec, de dragostea in afara casatoriei, si ajunge la concluzia ca ultima este superioara calitativ(vezi tabelul din anexa). Conform aceluiasi autor, coabitarea nu ar fi altceva decat o simbioza intre legatura traditionala( a carei tripla finalitate era durata, fecunditatea, transmiterea patrimoniului) si amorurile extraconjugale, in cadrrul carora se exprima pasiunea ambigua a diversitatii si precautiile luate pentru a evita fecundarea (1982).

In ultimii ani se observa ca societatea a devenit tot mai permisiva in ceea ce priveste coabitarea. Acest lucru se evidentiaza si prin rezultatul sondajelor de opinie cu privire la atitudinea fata de activitatea sexuala premaritala.. schimbari drastice s-au produs pe aceasta linie in opinia publica. La noi in tara , 24% din respondenti sub 35 de ani afirmau ca pentru un barbat nu are importanta daca a avut relatii sexuale premaritale, iar pentru femei, 15%(Bejan si Buruiana, 1989).

Desi cele mai multe cupluri aleg ca forma de convietuire sociala concubinajul, multe dintre aceste cupluri nu sunt constiente de implicatiile in timp ale traiului in comun intr-o forma pe care statul si legea nu o apara din punct de vedere legal.

Potrivit Codului Familiei, in Romania statul ocroteste casatoria si familia, apara interesele mamei si copilului si recunoaste casatoria incheiata in fata ofiterului de stare civila. Legislatia din Romania nu recunoaste concubinajul ca forma de convietuire, neexistand un semn de egalitate intre concubinaj si casatoria incheiata legal.