Consecințele Mineriadelor după 1989

Motto:

Masa e o apariţie care, pe cât de enigmatică, pe atât de universală, se află dintr-o dată acolo unde nu era nimic. Câţiva oameni, mai puţini, ar fi putut sta linişiţi impreună; cinci sau zece sau doisprezece nu mai pot. Nimic nu este anunţat, nimic nu este aşteptat. Dintr-o dată totul este negru de oameni. (Elias Canetti, Masa si putere, editie noua, 1978, p 14)

Mineriadele nu sunt specifice doar spatiului carpatic. Ele se înscriu într-un decor mult mai larg, de folosire a minerilor de către guverne sau grupări comuniste pentru a-şi atinge scopurile politice. In acest context mai larg poate fi menţionat faptul că minerii au fost folosiţi în lupta politică dintre comunişti şi alte grupări politice, începand cu 1919 în Rusia, prin intermediul Comineternului, dar apoi şi în Germania, în 1920 şi mai ales în Spania, în timpul războiului civil, între 1936 şi 1939. În România, minerii au fost folosiţi, înaintea instaurării comunismului, pentru lichidarea ultimelor urme de democratie. Mişcarile minereşti sunt departe de a fi originale sau unice, dimpotrivă ele sunt doar parte a unei confruntări politice prin care comunistii au încercat să-şi impună dominaţia prin forţă, violenţă şi intimidare.

Fr. Chazel defineşte mişcarea socială ca „...o acţiune colectivă de protest şi contestare ce urmăreşte să impună schimbări – variabile ca importanţă – în structura socială şi/sau politică, apelând frecvent – dar nu în mod exclusiv – la mijloace neinstituţionalizate.”.

În România dupa revolutia din 1989, au fost şase mişcări ale minerilor. Prima deplasare a minerilor la Bucureşti a avut loc pe data de 29 ianuarie 1990. Motivul declarat al acestui miting l-a reprezentat “nemulţumirea faţă de ce s-a intamplat duminica la Bucureşti, unde adepţii unor partide politice vroiau să rastoarne F.S.N-ul”.

A doua mineriadă a avut loc pe data de 19 februarie 1990, prin lozincile şi plancardele purtate era o evidentă manifestaţie antiguvernamentală şi antiprezidenţială; pe data de 8 martie are loc prima grevă a minerilor dupa 1989, minerii din schimbul II de la I.M.Vulcan au refuzat să intre în subterean, aceştia cereau 29 de revendicari în legatura cu “aplicarea unor acte normative referitoare la pensionari, acordarea concediilor de odihnă”, iar pe data de 14 martie toate cererile minerilor au fost soluţionate.

Prima şi a doua mineriadă au ca şi cauză un fond politic instabil creat pe disensiunile existente în acel moment între cei care pun bazele viitoarei clase politice. Minerii şi-au manifestat deschis sprijinul faţă de FSN care se confrunta cu presiunea partidelor istorice a căror cerinţă era de a nu participa la primele alegeri libere din România.

A treia mineriadă, 14-15 iunie 1990, are o trăsătură comună celorlalte două, este efectul spontan sau dirijat, unor manifestări antiprezidenţiale şi antiguvernamentale, aceasta a ieşit în relief faţă de celelalte prin durata pe care a avut-o, acesta a început pe data de 24 aprilie, iar ocuparea pieţii va dura pana in ziua de 13 iunie, deoarece poliţia a intrat în forţă în piaţă, pe baza unei hotărâri luate într-o şedinţă a Guvernului. Începe o serie de confruntări violente între poliţişti şi manifestanţi operandu-se numeroase arestări printre aceştia. Are loc un fapt precedent, nici macar în zilele Revoluţiei, oprirea emisiei TVR. Acest fapt a constituit un moment cu cea mai mare încurcatură psihologică reuşind astfel să declanşeze o panică de masă resimţită la nivelul întregii ţări.

România smulsă violent din tiparele unei jumatăţi de secol comuniste, ce formase o populaţie “cuminte”, multumită cu puţin şi obisnuita să reacţioneze pozitiv la cel mai mic semn de bunavoinţă din partea liderilor politici, nu a fost pregatită să facă faţă unor manifestări ce ţin de libera exprimare, ce merge de la expunerea unei idei în presă până la manifestarea de către mulţime, în piaţă sau în stradă, a nemultumirii sau insatisfacţiei faţă de o masură guvernamentală şi situatia generală din ţară.

A patra mineriadă, 24-25 septembrie 1991: dacă pentru primele trei mineriade se pot găsi ortacilor din Valea Jiului diverse circumstanţe atenuate, care vizează desigur rolul lor de instrument în mâna puterii, dirijarea mai mult sau mai puţin evidentă a acestei categorii socio-profesionale prin manipularea sentimentelor patriotice ieşite puternic l-a suprafaţă în condiţiile de tensiune existente după 1989, cu mineriada din septembrie 1991 lucrurile se modifică substanţial, lipsind elementul interpus între putere şi mine, element ce dorea destabilizarea ţării şi eliminarea conducerii.