Consiliere în Asistența Socială

Consilierea reprezintă un serviciu de sprijin şi ajutor pentru persoanele aflate în anumite situaţii de dezavantaj, se referă la suportul acordat individului într-o situaţie de criză sau momente de schimbare care necesită o adaptare a individului la condiţii de viaţă cu care nu este familiarizat.

Obiectivele specifice consilierii sunt: dezvoltarea conştiinţei de sine, autoacceptare, autodezvoltare şi individualizare, rezolvarea problemelor, educaţie psihologică, achiziţionarea de abilităţi sociale, modificarea comportamentală.

Scopurile consilierii se regăsesc la nivelul unor dorinţe, dorinţa de a ajunge la un stadiu mai înalt al competenţei personale, de a ajunge la schimbare.

Schimbarea este cuvântul cheie al consilierii care se regăseşte în rezultatele dorite şi solicitate adesea de către clienţi :

• Creşterea înţelegerii de sine şi a situaţiilor din jur ;

• Dobândirea unei schimbări în modul în care aceasta este dorită şi simţită ;

• Eficientizarea procesului decizional personal ;

• Oferirea unui sprijin pentru o decizie şi confirmarea acesteia ;

• Capacitatea de a schimba o situaţie;

• Adaptarea la o situaţie care nu se poate schimba;

• Eliberarea de sentimente ;

• Examinarea opţiunilor şi alegerea uneia.

Consilierea se utilizează în mai multe domenii, cum ar fi:

• Consiliere în sfera educaţională ;

• Consiliere în sfera muncii – sunt ajutate persoanele cu dificultăţi, dileme, anxietăţi legate de locul de muncă ;

• Consiliere în sfera medicinii – asistenţă şi supraveghere medicală obişnuită, asistarea persoanelor cu tulburări şi traumatisme grave, cu boli încă incurabile ;

• Consiliere pentru ajutorarea persoanelor dependente de alcool, hrană, tutun, droguri ;

• Consilierea victimelor violenţei domestice, a calamităţilor, a divorţurilor, a agresiunilor sociale de tipul răpirilor, a agresiunilor sexuale.

Consilierul se poate confrunta cu situaţii de acest gen sau combinări ale unor astfel de situaţii.

EVALUAREA INIŢIALĂ A CAZULUI

Abuzul de alcool sau alcoolismul reprezintă o problemă socială majoră. Alcoolismul se manifestă la nivelul individului ca o boală prin afecţiuni asupra ficatului, stomacului şi sistemului nervos, diminuarea şi pierderea autocontrolului şi incapacitatea de a se abţine de la consumul de alcool, predispoziţie pentru dependenţă şi comportamente specifice toxicomanului. La nivelul societăţii, alcoolismul este responsabil în declanşarea conduitelor infracţionale (furturi, violuri, tâlhării, crime etc.), risipirea de resurse umane şi materiale (prin întreţinerea unor spitale şi aşezăminte destinate persoanelor cu probleme datorate abuzului de alcool), menţinerea unei rate ridicate a criminalităţii şi mortalitatea directă sau indirectă pe care o determină.

Alcoolismul reprezintă o problemă de sănătate publică şi o cauză importantă de deces. Alcoolismul are drept consecinţe situaţii violente în relaţiile sociale, maltratarea copiilor şi perturbarea mediului familial, tentative suicidare, agresiuni sexuale şi violuri, accidente în trafic, decese prin incendiu, decese prin înec, tâlhării şi omucideri.

Alcoolul schimbă modul de funcţionare a organismului, exercitând o acţiune toxică asupra tuturor organelor şi provoacă: alterarea sănătăţii fizice (inima şi circulaţia sangvină, ficat, stomac, pancreas, sistem de reproducere, sistem nervos), probleme psihice (halucinaţii, comportament suicidar, delir alcoolic), scăderea activităţii neuropsihice (alcoolul este un toxic al inteligenţei).

Tulburări psihice asociate specifice alcoolismului sunt: deteriorarea personalităţii (persoana devine tot mai egocentrică, nu are respect faţă de ceilalţi), tulburări afective (depresie sau anxietate), comportament suicidar, scăderea funcţiei sexuale şi gelozia patologică, halucinaţia alcoolică (halucinaţii auditive pe fondul unei conştiinţe lucide), probleme în familie.

Alcoolismul afectează serios şi relaţiile sociale: familia este marginalizată în comunitate, scade eficienţa muncii profesionale, persoana lipseşte de la locul de muncă şi ajunge inevitabil la şomaj, persoana consumatoare pierde contactul cu vechii prieteni şi îşi formează prietenii tot din rândul celor care sunt consumatori de alcool, apar accidente de muncă şi, mai grav, accidente rutiere. Majoritatea accidentelor rutiere se datorează consumului dee alcool deoarece sub efectul alcoolului atenţia scade, percepţiile devin mai lente, vederea devine dublă, timpul între percepţie şi răspuns motoriu se lungeşte, scade puterea şi claritatea de judecată, creşte iritabilitatea, impulsivitatea, neliniştea şi nerăbdarea.

Alcoolismul poate afecta toate categoriile de persoane, cei foarte săraci care „îşi îneacă amarul în băutură”, dar şi pe cei bogaţi care încep prin a se distra şi ajung la dependenţă, femei şi bărbaţi deopotrivă.

Alcoolul transformă oamenii din nişte persoane capabile, muncitoare în persoane care nu îşi găsesc rostul în societate şi ajung să piardă tot. Aşa s-a întâmplat şi cu doamna G., o femeie în vârstă de 39 de ani, căsătorită şi cu doi copii, o fată de 15 ani şi un băiat de 13 ani.

În urmă cu 5 ani doamna G. lucra împreună cu soţul ei într-o fabrică din localitate, dar aceasta s-a privatizat şi ei au fost disponibilizaţi. Timp de un an de zile nu au simţit nevoia să-şi găsească noi locuri de muncă deoarece trăiau din plăţile compensatorii primite în urma disponibilizării. Având mai mult timp liber şi bani au început să-şi formeze noi obiceiuri şi noi prietenii. Nu şi-au pus niciodată problema ce vor face când plăţile compensatorii se vor termina. După un an nu au mai primit plăţi compensatorii şi soţul a fost nevoit să plece în străinătate pentru a-şi putea întreţine familia. Doamna G. si-a găsit un loc de muncă la o croitorie din localitate.

Deoarece munca pe care o desfăşura în străinătate nu îi permitea să vină decât o dată pe an acasă, relaţiile dintre cei doi soţi au început să se răcească. Soţia a început să-l bănuiască de infidelitate, se simţea singură, abandonată, insignifiantă şi, în compania unei prietene de familie a început să consume alcool.

Doamna G. a mers la biroul unui asistent social după 4 ani de la cele enunţate anterior. A început să-i povestească asistentului social cum, de 4 ani, trăieşte un coşmar şi nici măcar dragostea copiilor care îi sunt alături nu o poate face să se simtă mai bine.

În urmă cu câteva luni şi-a pierdut locul de muncă iar soţul nu i-a mai trimis bani de aproape un an de zile. Doreşte cu disperare să-şi găsească un loc de muncă, dar nu ştie cum. Şi-a pierdut autoritatea în faţa copiilor. Aceştia îşi condamnă mama pentru situaţia în care se află, o consideră principalul vinovat şi o ascultă doar pentru faptul că sunt ameninţaţi cu bătaia, dar încearcă tot timpul să fugă de ea şi de sarcinile pe care le primesc din partea ei.

Doamna G. afirmă că se simte foarte rău dar nu prea ar vrea să meargă la un medic şi nimic din ceea ce se străduieşte să facă nu îi reuşeşte deoarece crede că are o problemă cu băutura alcoolică. Este conştientă de această problemă dar nu îi găseşte nici o rezolvare fiindcă se vede singură şi abandonată.

Asistentul social consideră că este un pas important în rezolvarea problemelor faptul că doamna G. recunoaşte şi conştientizează problema pe care o are, şi anume, consumul de alcool şi îi propune realizarea unor şedinţe de consiliere în vederea internării într-un centru de dezalcoolizare.

DEZVOLTAREA RELAŢIEI DE CONSILIERE

Stabilirea relaţiei de consiliere este considerată o etapă importantă în procesul de consiliere.

În literatura de specialitate relaţia de consiliere este privită în diferite moduri:

• În abordarea psihanalitică consilierul este privit ca fiind o persoană semnificativă din trecutul clientului, iar relaţia este stabilită în acest sens;

• În abordarea umanistă relaţia este accentuată în prezent. Un factor important îl constituie percepţia pe care o are clientul despre consilier: înţelegător şi preocupat în mod autentic de dezvoltarea celui care a apelat la serviciile lui;

• În abordările comportamentaliste, relaţia este privită ca una reală, centrată pe prezent, având un rol de facilitare a sarcinilor terapeutice. Consilierul este văzut ca un educator, al cărui rol major este sprijinirea clientului în achiziţionarea unor noi deprinderi cognitive şi comportamentale, pe care să la aplice apoi şi în afara sesiunilor de consiliere.