Constructionismul social și asistența socială

Abstract :

Social constructionism proposes that how we understand and perceive the world is a product of how the world is represented or produced through language, and depends upon the culture and times that we live in. Our knowledge and understanding are therefore not absolute or final, but instead are framed by ‘discourses’ which often reflect the ideas of powerful groups in society, acting to disadvantage less powerful groups and individuals. Nonetheless, because discourse is time and culture specific, it can change over time, often producing social transformations. This chapter critiques mainstream psychology from a social constructionism perspective, using research examples to illustrate how some of the ideas that inform mainstream approaches can be interrogated and challenged.

Keywords : social constructionism, social work, theory .

Întrebarea principală : Care este impactul constructionismului asupra asistenței sociale ?

Introducere :

Construcționismul social sau construcția socială a realității este o teorie a înțelegerii sociologiei și comunicării, care examinează dezvoltarea și întelegerea lumii. Construcționismul social poate fi definit ca o perpectivă care crede că o mare parte din viața umana există în felul în care exista datorită influențelor sociale și interpersonale.

Cu toate că factorii moșteniți și factorii sociali funcționează în același timp, construcționismul social nu neagă influența moștenirii genetice, ci decide concentrarea investigării asupra influențelor sociale asupra vieții sociale și asupra comunității.

Subiectele de care construcționismul social este interesat sunt cele care se referă la ceea ce antropologii numesc cultură, iar sociologii numesc societate: aspectele sociale comune a tuturor aspectelor ce sunt și psihologice .

Există o multitudine de versiuni ale construcționismului social ale diferiților autori care pun accent diferit . Două dintre aceste abordări ale construcționismul social includ respingerea ipotezelor despre natura minții și teoriile cauzalității, și punerea accentului pe complexitatea și interdependența dintre numeroasele fațete ale indivizilor din cadrul comunității.

Cauzalitatea poate exista în cadrul unor culturi specifice, dar are nevoie de multă muncă înainte ca aceste conexiuni să poată fi descrise cu certitudine (Owen,1995, p.15)

Construcționismul social implică provocarea majorității cunoștințelor noastre comune despre noi înșine și despre lumea în care trăim. Asta înseamnă că nu oferă doar o nouă analiză a unor subiecte precum „personalitate” sau „atitudini” care pot pur și simplu să fie introduse în cadrul nostru de înțelegere existent. Cadrul însuși trebuie să se schimbe și, odată cu aceasta, înțelegerea noastră asupra fiecărui aspect social și viața psihologică (Burr, 1995, p. 12)

Definiri conceptuale

Încă de la începutul anilor 1980, studenții stiințelor sociale au fost martorii apariției treptate a unui număr mare de abordări alternative de studiere a omului ca un animal social . Aceste abordări au apărut într-o varietate de rubrici, precum ‘psihologia critică’ ,.psihologie discursivă’’ ,, analiza discursului’’ ,,deconstrucționism’’ și ,,poststructuralism’’. Ceea ce au în comun aceste abordări, este ceea ce gândim când facem referință la social constructionism.

Social construcționismul poate fi învățat ca o orientare teoretică, care, fundamentează toate aceste noi abordări, care oferă alternative radicale în psihologie și sociologie, ca și în alte discipline din sociologie și științe umane.(Burr, 1995)

Așa cum arată Craib (1997) , multe ipoteze ale construționismului social sunt de fapt fundamentale psihologiei, sociologie, și este o măsură a inutilei separării dintre sociologie și psihologie încă de la începutulu secolului XX. Nu există o descriere a social construcționismului care să fie adecvată pentru diferitele opinii ale autorilor, cu toate acestea unii autori au caracterictice comune cu alții când vine vorba de descrierea construționismului . Ceea ce îi leaga este un fel de ,,asemănare familiară,, în sensul în care membrii unei familii diferă în funcțiile de caracteristicile pe care le au . În mod similar nu există nici o caracteristă care poate fi conturată pentru a indentifica poziția construcționismului . În schimb , am putea să ne gândim în mod liber la construcționism prin orice abordare care acceptă una sau mai multe dintre următoarele ipoteze.