Copiii războaielor - soldați, spioni, ucigași

”Natura este un fel de mamă ciudată: deși le-a dat viață copiilor ei și le-a dăruit toate cele trebuitoare, ea își uită toate sentimentele materne și își distruge opera creată, pentru ca din resturile rămase să făurească o alta” (Iulia Hașdeu)

Introducere

Într-o societate obișnuită, copilăria este cea mai frumoasă etapă, a marilor descoperiri și a bucuriilor inocente și momentelor de neuitat petrecute în sânul familiei și în curtea bunicilor. În timp ce pentru uniii copii, copilăria este o perioadă foarte frumoasă din viața lor, pentru copiii traumatizați de războaiele la care au luat parte, copilăria înseamnă vârsta la care au început să învețe să apese pe trăgaci și să ucidă, rămânând marcați pe viață, atât fizic, psihic cât și social.

Încă din antichitate, comandanții militari nemiloși foloseau copiii minori cu scopul de a ucide (soldați ucigași) nepăsându-le de impacul negativ și dur asupra acelor copiii, care din copii inocenți se transformau în niște mici mașinării de ucis.

Ziua internațională împotriva folosirii copiilor soldați, este sărbătorită pe data de 12 Februarie, conform UNICEF, care face un apel către guverne și le cere să fie mai active în combaterea exploatării și abuzurilor la care copiii sunt supuși zilnic de către grupările armate aflate în conflicte.

După anul 1970, la nivel internațional, au intrat în vigoare o serie de convenții care au încercat să reducă participarea copiilor în conflictele armate și au fost întreprinse demersuri pentru încurajarea guvernelor de a adopta cele mai potrivite măsuri pentru a asigura protecția copiilor împotriva conflictelor armate și pentru a pune capăt folosirii copiilor în războaie.

Copilul soldat poate fi definit drept copilul/individul sub vârsta de 18 ani, care face parte din trupele armate ale unor țări sau grupări armate, fie ajutoarele acestora, chiar dacă este sa nu implicat într-un conflict.

În confruntările militare din întreaga lume, se estimează că aproximativ 300.000 de copii (minori sub 18 ani) sunt participanți direcți la război, unde îndeplinesc diverse funcții. Spre exemplu băieții sunt forțați să lupte în prima linia a frontului, să execute acte sinucigașe, să fie oameni de serviciu, bucătari, mesageri, spioni, paznici sau să strângă lemne, iar în cazuri extreme sunt folosiți ca ”scuturi umane”. Pe când fetele sunt obligate încă de la vârsta de 6-8 ani să se ”căsătorească” cu luptători, fiind supuse abuzurilor sexuale. Au fost însă și cazuri în care atât fetele cât și băieții erau exploatați sexual (sclavism sexual).

Zonele armate (grupări armate neguvernamentale) aflate în conflicte de lungă durată sunt: Sudanul de Sud, Republica Central-Africană, Congo, Somalia, Irak, Columbia, Nigeria, Siria și Yemen, unde copiii de vârstă școlară sunt folosiți ca soldați sau ajutoare pentru grupări armate în Afganistan, Mali și Myanmar.

Recrutarea copiilor soldați reprezintă practica cea mai des întâlnită în zonele de conflict armat, unde cei mai predispuși la recrutare forțată sunt copiii care provin din familii dezorganizate, sărace, care nu au avut acces la educație, cei care au fost abandonați și locuiesc pe stradă, cât și cei care trăiesc într-o zonă de conflict. Aceștia fie sunt răpiți de pe stradă sau din familii, fie părinții lor îi vând pentru 200-300$. O parte dintre acești copiii se alătură voluntar grupurilor armate, considerând că doar așa vor putea supraviețui și vor avea asigurată hrana necesară, siguranța, și au impresia că prin actul de a deveni soldați voluntari vor fi și plătiți.

Pe plan internațional, recrutarea forțată sau obligatorie a copiilor sub vârsta de 18 ani, cât și folosirea acestora de către grupările armate sunt strict interzise (ilegale) și reprezintă cea mai cumplită formă de exploatare a copiilor. În acest sens, psihologii afirmă că există niște avantaje pentru care copiii soldați sunt folosiți în războaie, și anume că aceștia fiind de vârstă fragedă în momentul recrutării sunt mult mai ușor de manipulat pentru că nu reușesc să facă distincția dintre bine și rău, considerând că ucisul este o joacă pentru ei, și de aceea execută fără să se gândească de 2 ori înainte și fără a regreta ceea ce fac.

Scopul principal pentru care copiii sunt folosiți în război este acela de a completa defapt numărul de soldați adulți al unui stat, care este în scădere, dar poate fi și de a menține armata numeroasă pe timp de armonie.

Curtea Penală Internațională nu are competență în cazul persoanelor sub 18 ani care au comis crima de genocid. Prin crima de genocid se înțelege acea faptă penală care este săvârșită cu ”intenția de a distruge, în întregime sau parțial, un grup național, etic, rasial sau religios”. În acest caz, în dreptul penal internațional este acceptat că procedura judiciară nu este cea mai bună alegere pentru copiii suspectați, acuzați sau învinuiți de infracțiuni penale, și că cele extrajudiciare sunt mai potrivite, deoarece se răspunde clar imperativului interesului copilului prin intermediul programelor comunitare, de supraveghere și orientare.