De la familia tradițională la cea modernă

Conceptul de familie

Însoţind omul în întreaga lui existenţă, familia s-a dovedit una dintre cele mai vechi şi mai stabile forme de comunitate umană , cea care asigură perpetuarea speciei, evoluţia şi continuitatea vieţii sociale. Astfel , se poate spune că “familia este grupul primar întemeiat prin căsătorie, înrudirea de sânge, este bazat pe solidaritate morală şi psihologică a partenerilor, pe proprietate comuna supra bunurilor şi îndeplineşte cu precădere funcţiile de reproducere, îngrijire, socializare a membrilor săi.”(Baltasiu R. , p.83).Nucleul familiei este , aşadar, mariajul sau căsătoria care unifică un barbat şi o femeie prin calitatea nouă de soţ şi soţie. Definiţia dată de G. Murdock (1949) pare destul de completă :familia este un grup social caracterizat prin rezidenţa comună , cooperare economică ţi reproducţie. C.Levis – Strauss (1972) defineşte familia ca fiind un grup social ce îşi are originea în căsătorie, constând din soţ , soţie şi copii sau alte rude, grup unit prin drepturi şi obligaţii morale, juridice, economice, religioase şi sociale. V. Stănoiu şi M.Voinea (1983) trecând în revistă mai multe definiţii şi comentandu-le oferă propria variantă:” Familia este alcatuită din persoane care trăiesc împreună, au gospodărie casnică comună, sunt legate prin anumite relaţii natural – biologice , psihologice, morale şi juridice şi răspund una pentru alta în faţa societăţii.” Nucleul familiei este, aşadar, mariajul sau căsătoria care unifică un bărbat şi o femeie pin calitatea nouă de soţ şi soţie. Funcţiile sociale ale instituţiei mariajului sunt : a) limitarea relaţiei sexuale dintre bărbat şi femeie la raporturie dintre soţ şi soţie; b) integrarea cu drepturi egale în societate a copiilor rezultaţi din căsătorie , în virtutea dreptului la descendenţă.

Studiile lui Le Play

Primele cercetări de natură sociologică asupra familiei sunt realizate de şcoala lui Frederic Le Play. El şi-a început cariera ca inginer de mine şi în această calitate a cutreierat Eurasia, înregistrând peste tot observaţiile asupra popoarelor şi a organizaţiilor sociale pe care le-a cunoscut. Interesul său sociologic a devenit atât de puternic încât şi-a abandonat cariera profesională, dedicându-se pentru tot restul vieţii studiului societăţii. Le Play a combinat “observaţia empirică” sistematică, dupa regulile unei metode, cu “ formularea unor inferenţe cruciale”, în contextual unei intenţionate aplecării ştiinţifice către studiul tipurilor de familie şi rudenie în Europa. (Bădescu I., vol I, p.100). În concepţia lui Le Play , familia, ca unitate socială este legată de un mediu geografic şi de un anume tip de muncă. Sistemul său de analiză cuprinde localizarea geografică a familiei, munca şi deci organizarea economică a unei societăţi. Metoda lui Le Play reclamă şi alţi paşi: stabilirea ierarhiei de status a unei comunităţi, ierarhie care permite, la rândul ei, diferenţierea familiei. Această ierarhizare s face utilizându- se trei criterii:

a)Ocupaţie sau comerţ

b)Gradele de status ale ocupaţiei

c) Tipul relaţiei contractuale ale lucratorului cu patronul. R. Pinot făcea câteva remarci critice în legătură cu puterea metodei: “ …nu este adevărat că toate actele care constituie viaţa unei familii au totdeauna un rezultat bun, chiar indirect, un venit sau o cheltuială. De exemplu, funcţia esenţială a familiei, educaţia copiilor, nu poate fi exprimată în cifre.” ( Bădescu I., vol. I, p. 110). Toate aceste carenţe au dus la înfiriparea unei noi metode numită “ Nomenclatorul ştiinţei sociale” ( Henri de Thourville, Demolins şi Rousiers, Pinot). Nomenclatorul permite înregistrarea tuturor elemntelor unui tip social pe diviziuni, ceea ce îngaduie clasificări. Familia este punctual de pornire, iar tipul societăţii globale încununează nomenclatorul. În felul acesta “ nomenclatorul” permite investigarea pornind de la elemntele cele mai simple spre cele mai complexe ( ex: localizarea familiei, ocupaţia familiei, proprietatea familiei, etc.).

Şcoala lui Le Play stabileşte familia ca unitate socială de cercetare şi nomnclatorul ca procedeu. Monografia de familie şi bugetele familiei reprezintă alte remarcabile contribuţii ale şcolii, iar contribuţia cea mai însemnată se referă la teoria sociologică a familiei ca matrice a tipului social. În viziunea şcolii, organizarea şi tipul familiei au o importanţă decisivă în ceea ce priveşte tipul fiecărui popor. În ceea ce priveşte teoria tipurilor familiale, reprezentanţii şcolii au procedat într-un mod surprinzător. Ei au încercat să suprapună peste harta drumurilor, harta tipurilor familiale. Această metodă a cartografiei suprapuse le-a permis să conchidă asupra unei corelaţii genetice între reţeaua drumurilor şi reţeaua tipurilor familiale