De la Societatea Informațională la Societatea Cunoașterii

Notiunea de Societatea cunoasterii este utilizata astazi in intreaga lume, fiind o prescurtare a termenului Societate bazata pe cunoastere. Societatea cunoasterii reprezinta mai mult decat societatea informationala (informatica) ingloband-o de fapt pe aceasta.

Cunoasterea este informatie cu inteles si informatie care actioneaza. De aceea, societatea cunoasterii nu este posibila decat grefata pe societatea informationala si nu poate fi separata de acesta. Societatea informationala se caracterizeaza prin democratizarea informatiei, comunicarii, intelegerii si cooperarii. In esenta, aceasta societate se bazeaza pe Internet.

Societatea informatica reprezinta o noua etapa a civilizatiei umane, un nou mod de viata calitativ superior care implica folosirea intensive a informatiei in toate sferele activitatii si existenei umane, cu un impact economic si social major. Societatea informatica permite accesul larg la informatie, un nou mod de lucru si de cunoastere, amplifica posibilitatea globalizarii economice si a cresterii coeziunii sociale.

Avansul catre societatea informationala, bazata pe cunoastere este considerat, pe plan mondial, ca o evolutie necesara pentru asigurarea dezvoltarii durabile in contextual “noii economii”, bazata, in principal, pe produse si activitati intelectual – intensive, precum si pentru realizarea unei civilizatii socio – umane avansate.

Societatea informationala bazata pe cunoastere inseamna mai mult decat progresul tehnologiei si aplicatiilor informaticii si comunicatiilor, ea integrand si dimensiunile : sociala, ambientale, culturala si economica.

Dacă în anii 1970 sintagma predominantă era aceea de Societate informatică, preocuparea noastră principală atunci fiind realizarea unui Sistem informatic naţional, cu idei şi tendinţe care vizau o societate informaţională , treptat conceptul de Societate informaţională a câştigat tot mai mult teren şi a devenit o realitate din momentul exploziei Internetului, principalul vector al acestei societăţi. Acest lucru s-a petrecut în ultimul deceniu al secolului XX. Pentru prima parte a secolul XXI se pune problema Societăţii cunoaşterii.

Nu trebuie să uităm că România a desfăşurat în perioada 1965 – 1985 un mare program

tehnologic, unul dintre cele mai mari ale ţării, pregătit în anii 1965-1967,aprobat de conducerea ţării de atunci în anul 1967 şi realizat pas cu pas. A fost un program pentru microelectronică, calculatoare electronice şi informatică, singurul program de mare amploare din aceste domenii pe care ţara noastră l-a realizat până acum. Am avut şansa, poate şi meritul de a fi fost timp de 20 de ani în centrul activităţilor acestui program. Din nefericire, în anul 1985, şi chiar cu câţiva ani mai înainte, din cauza temerilor determinate de consecinţele social-politice ale revoluţiei informatice, care ameninţau să infirme o ideologie din secolul XIX bazată pe efectele primei revoluţii industriale, conducerea de atunci a ţării a trecut la frânarea acestor domenii, în special a informaticii, mergând până la desfiinţarea Institutului Central de Informatică. A fost blocată realizarea unei reţele de calculatoare şi de transmisii de date la scara întregii ţări, deşi aceasta fusese aprobată prin decret, iar construcţia ei începuse cu succes prin interconectarea câtorva noduri. S-a dat în 1985 o lovitură cumplită unei societăţi informatice în pregătire.

După anul 1990 s-au elaborat multe programe, chiar hotărâri de guvern, dar deşi toate acestea au fost bune, având la origine munca specialiştilor de la ICI sau formaţi la ICI şi ITC sau în alte centre de calcul, ele nu au putut fi aduse la îndeplinire.

Internetul, societatea şi globalizarea

În secolul XX, cel mai mare eveniment tehnologic şi social în acelaşi timp a fost apariţia internetului. În domeniul Ştiinţei şi Tehnologiei Informaţiei, mari evenimente tehnologice cu importante consecinţe sociale au fost descoperirea tranzistorului, a circuitului integrat şi a calculatorului electronic. Internetul nu este numai un fenomen tehnologic, ci şi unul social, prin participarea utilizatorilor, din ce în ce mai numeroşi, la structurarea lui actuală. Dezvoltarea internetului a depins evident de tehnologie, dar în egală măsură de factori sociali care s-au îmbinat cu factorii tehnologici pentru ca internetul să ajungă ceea ce a devenit astăzi. Odată instaurat în fibrele societăţii, internetul a produs şi produce consecinţe noi pentru societate. Cel mai important dintre acestea este procesul de globalizare. În esenţă societatea informaţională este societatea care se bazează pe internet. De asemenea, globalizarea este, […], o consecinţă, cu prioritate a Internetului. Atunci se poate spune că globalizarea este un fenomen specific societăţii informaţionale.[…].Datorită legăturii dintre societatea informaţională şi globalizare, ceea ce îndreptăţeşte afirmaţia globalizarea este o consecinţă firească a societăţii informaţionale, întrucât societatea informaţională se dovedeşte a fi un proces care nu mai poate fi oprit, globalizarea este şi ea un proces inevitabil.

Deoarece internetul a fost şi rezultatul unei interacţiuni sociale, dintre specialişti, instituţii, state şi un extrem de mare număr de utilizatori din întreaga lume, şi numai în acest context el a fost posibil, ca o invenţie tehnologică şi socială, numai în acest context el a căpătat forma sa de astăzi, este normal să gândim că şi globalizarea, ca efect al internetului să ia forma la care să participe toţi participanţii la globalizare.

Protoistoria Internetului începe cu inventarea transmiterii informaţiei pe liniile de telecomunicaţie, radio, sateliţi, prin comutarea pachetelor de date (packet switching).Comutarea pachetelor de date şi tot ceea ce urmat de aici înainte până la Internet, inclusiv, a fost opera culturii ştiinţifice şi tehnologice occidentale.

Tehnologia comutării de pachete s-a dovedit a fi fundamentală pentru apariţia Internetului, fiind tehnologia de bază a Internetului, fiind perfecţionată în anii 1980 şi 1990 în concordanţă cu cerinţele impuse de dezvoltarea Internetului.

ARPANET

Prima reţea de amploare bazată pe comutarea de pachete a fost realizată de ARPA (Advanced Research Projects Agency) depinzând de Departamentul Apărării din SUA. Programul ARPANET (reţea ARPA) a fost condus în prima etapă de Lawrence Roberts, care, spre deosebire de Baran şi Davies, a avut finanţarea necesară şi a reuşit să impună definitiv, prin ARPANET, viabilitatea reţelelor bazate pe comutarea de pachete. Proiectul ARPANET a fost unul dintre cele mai complexe din domeniul ştiinţei şi tehnologiei informaţiei.