Delicvență juvenilă

Adolescenta reprezinta cea mai complexa etapa de dezvoltare a tanarului in drumul sau spre maturitate.Aceasta etapa ridica mari dificultati in procesul educativ, datorita frecventelor perturbari fiziologice,dezichilibre afective, perturbari caracteriale si tulburari de conduita care insotesc adeseori maturizarea.Adolescenta si problemele acesteia sunt in vizorul parintilor, statului, a organizatiilor regionale si international , de aceea tema cu privire la delicventa juvenila este una actuala si pentru rezolvarea eficienta a problemelor aparute pe parcursul acestei perioade este nevoie de a studia aceasta tema.

Dupa cum cunoastem comportamentul delicvent este oglinda unei structure mentale organizate pe o mentalitate nociva ce porneste din disocialitate(perturbarea legaturii sociale ce determina deformarea constiintei morale). Specifitatea si diversitatea delicventei juvenile, precum si miza mare pusa in joc – viitorul tinerilor autori de acte delictuale- impun o pluritate de raspunsuri ferme si rapide cu un puternic caracter educativ ,care sa aiba in vedere protejarea tinerilor si stabilirea pentru acestia a unor repere clare de conduita si integrare sociala

Astazi delicventa juvenila reprezinta fenomenul care evidentiaza abateri sociale ale minorului , care sunt clasate ca deviante in urma caruia se aplica o pedeaps aadministrativa sau penala. Este o problema discutata inca din toate timpurile,o problema actuala in majoritatea tarilor lumii. . In conditiile cresterii ingrijoratoare a delicventei juvenile, lupta pentrucombaterea acestiu fenomen contistituie o preocupare comuna pentru toate tarile. Orice stat indiferent de pozitia sa geografica, de nivelul de dezvoltare, de marimea teritoriala se confrunta cu infractionalitatea minorilor.

Indicatori privind înclinarea spre delicvenţă a copiilor sunt:

-absenţe frecvente de la şcoală

-atitudine indiferentă faţă de şcoală

-atitudine rebelă faţă de autorităţile şcolare şi reprezentanţii ordinii

-reacţii disproporţionate faţă de diferite situaţii şi faţă de colegi

-tendinţa de a se asocia cu elemente depravate

-utilizarea precoce a unui limbaj obscen şi violent

-minciuni şi furturi frecvente, chiar înainte de vârsta de 9 ani

-vizionarea foarte frecventă a filmelor cu conţinut necorespunzător, din punct de vedere educativ

Factorii care facilitează apariţia delincvenţei juvenile se împart în două mari grupe:

factori externi şi factori interni

Factorii interni

Ereditatea

Prin intermediul eredităţii nu se transmite criminalitatea (infracţiunea) ca atare, ci doar anomaliile psihice care facilitează apariţia ei, dintre care amintim coeficientul scăzut de inteligenţă, o conduită necontrolată sau slab controlată, absenţa simţului moral.