Delicvența juvenilă - formă a devianței sociale

INTRODUCERE

In ansamblul formelor particulare de devianta, delicventa sau infractionalitatea apare a avea gradul cel mai ridicat de periculozitate, deoarece afecteaza cele mai importante relatii si valori sociale si incalca regulile si normele morale sau juridice care orienteaza comportamentele indivizilor.

Conceptul de “delincventa” nu este sinonim cu notiunea de “devianta”. Sfera conceptului de “devianta” este mai larga si cuprinde, ca forma particulara, notiunea de delincventa. În acest sens, devianta consta în orice act, conduita sau manifestare care violeaza normele scrise sau nescrise ale societatii ori ale unui grup social particular.

Spre deosebire de psihologi, care pun accentul pe particularitatile psihice ce se deruleaza la varsta adolescentei, evidentiind rolul factorilor individuali, psihosomatici in adaptarea tanarului la mediu, sociologii acorda un rol determinant elementelor cu caracter socio-cultural si conditiilor vietii sociale in general. In acest context, delicventa juvenila nu mai este privita ca o tulburare a personalitatii sau ca o incapacitate a tanarului de a se adapta conditiilor in care traieste, ci ca un efect nemijlocit al deficientelor si disfunctiilor structurii sociale,al conflictelor existente in cadrul sistemului social.

Reprezentand o forma particulara a deviantei sociale, delicventa include ansamblul manifestarilor antisociale care prezinta o gravitate si o periculozitate deosebita din punct de vedere a consecintelor lor si care afecteaza cele mai importante valori si relatii sociale protejate de normele juridice penale.

Sociologia delicventei are ca scop principal de studiu, identificarea explicatia si predictia cauzelor si conditiilor sociale care genereaza comportamentul delicvent si se apropie, din punct de vedere al unor concepte explicative si operationale, al unor teorii si metode, de criminologie. Spre deosebire de ramura dreptului penal, care are in vedere, in special, aspectele delicventei (judecate), ocupandu-se de analiza ansamblului de legi care reglementeaza intr-o tara exercitiul represiunii prin stat, sociologia delicventei si criminologia studiaza delicventa ca fenomen eminamente social din punct de vedere al cauzelor, legitatilor si al mijloacelor de combatere, ocupandu-se de ansamblul abaterilor si incalcarilor normelor sociale si juridice savarsite in realitate, adica de acele categorii de acte sau fapte care se inscriu in asa-numita „cifra neagra” a infractiunilor.

Caracterele generale si specifice ale infractiunilor se stabilesc prin intermediul normelor penale, care difera de la o tara la alta, in functie de trasaturile social-politice si chiar culturale ale diferitelor legislatii nationale.

Asadar, analiza juridica solicita si o analiza sociologica, criminologica si psihologica complementara, cu ajutorul careia se poate identifica contextul socio-cultural al acestei forme de devianta specifica care este delicventa si se pot raporta normele de conduita la cele mai deseama valori si relatii sociale.

Delicventa juvenila, in ansamblul ei, nu este altceva decat consecinta absentei sprijinului moral oferit de adult, a lipsei de protectie si ingrijire primite in familie, a esecului activitatii de educatie primita in scoala, etc. Un minor delicvent, este, de fapt, o victima si nu un vinovat constient de responsabilitatile ce i se imputa, el neavand constiinta inadaptarii sale la cerintele normative, ci traieste o experienta sociala diferita de cea a adultului.

Astfel, plasat intr-un mediu social defavorizant, adolescentul tinde sa aspire la moduri de viata si scopuri superioare clasei sociale sau grupului social din care face parte, dar este privat, in mod sistematic, de mijloacele legitime care i-ar da posibilitatea sa le realizeze.

Reprezentand ansamblul incalcarilor si abaterilor tinerilor de la normele de convietuire sociala, delicventa juvenila se caracterizeaza printr-o serie de trasaturi generale si comune, ceea ce implica pentru cercetatori identificarea factorilor (cauzelor) si a conditiilor care genereaza acte antisociale in randul tinerilor si adoptarea unor masuri adevate de prevenire si recuperare sociala a acestora.

Aparitia manifestarilor antisociale juvenile nu poate fi inteleasa si explicata in functie de un singur factor (societatea sau individul), ci in functie de un complex de factori aflati in interactiune.

Intrucat delicventa juvenila este considerata ca un fenomen cu profunde implicatii negative pentru structura si coeziunea grupurilor sociale de tineri, problema identificarii factorilor (cauzelor) care genereaza sau conditioneaza manifestarile antisociale, continua sa prezinte interes pentru specialisti si cercetatori, fiind elaborate numeroase teze, orientari, paradigme si teorii explicative, toate urmarind identificarea si evaluarea cauzelor si mecanismelor de baza care determina producerea unor fapte si manifestari cu caracter penal in randul tinerilor.