Delincvența Juvenilă

Delincventa juvenila reprezinta o forma speciala de devianta sociala, ridicand o serie de probleme metodologice,teoretice si preventive pentru cercetatori.Delincventa juvenila se refera la comportamentul minorilor, care contravine legii. Pâna la împlinirea vârstei de 14 ani , minorii nu raspund penal. De la aceasta vârsta, însa, pâna la împlinirea a 16 ani, minorii raspund penal daca se constata ca au avut discernamânt în momentul comiterii faptei, adica daca au stiut ca fac un lucru rau, nepermis, si si-au dat seama de consecintele lui. Am decis sa aleg acest subiect, deoarece este o problema sociala ce afecteaza un mare segment de populatie si se extinde simtitor devenind o actiune sociala nedorita un motiv in plus a fost faptul ca cei vizati sunt segmentul delicat al societatii, adolescentii.

Asistăm pe plan internaţional la o tendinţă ascendentă a infracţionalităţii în rândul minorilor,însoţită de agravarea pericolului social şi creşterea violenţelor faptelor săvârşite de către aceştia.

Fenomenul delincvenţei juvenile nu este nou, el are doar trăsături specifice epocii contemporane, conţine particularităţi proprii diferitelor modele culturale,ale mediului economic,social,politicetc.Este caracteristic societaţilor tulburate de mari schimbări sociale,aflate în tranziţie,care se confruntă cu o amplificare a acestui fenomen,ca urmare a cresterii de devianţă sociala.

În România, modificarea substanţială a condiţiilor sociale în perioada postdecembristă a determinat schimbări radicale în viaţa multor familii şi implicit,în dezvoltarea minorilor.Unii provin din familii cu multi copii şi cu posibilităţi de viata scăzute iar numărul copiilor exploataţi sub o formă sau alta,este în creştere.

Există şi părinţi care le oferă copiilor prea mult din punct de vedere material însă,din punct de vedere educational,aceşti copii sunt lipsiţi de supraveghere corespunzătoare.

E destul de dureros să ne confruntăm la tot pasul cu situaţii în care copiii suferă,iar părinţii nu sunt capabili să le ofere îngrijire şi siguranţă. De aceea,copiii îşi folosesc propriile resurse pentru a supravieţui şi a face faţă haosului zilnic,lipsei de siguranţă,indiferenţei,respingerii şi exploatării lor de către adulţi.

Reprezentând ansamblul încălcărilor şi abaterilor tinerilor de la normele de convieţuire socială,delincvenţa juvenilă se caracterizează printr-o serie de trăsături generale şi comune,ceea ce pentru cercetători,implică identificarea cauzelor şi a condiţiilor care generează acte antisociale în rândul tinerilor şi adoptarea unor măsuri adecvate de prevenire şi recuperare socială a acestora.

De-a lungul timpului, în ţara noastră, fenomenul delincvenţei în rândul tinerilor a fost ignorat sau chiar negat.Deşi diferitele delicte săvârsite la noi nu au atins aceeaşi intensitate a infracţiunilor juvenile din alte ţări,acestea reprezintă totuşi,o importantă problemă socială.

Într-un amplu studiu ( I.Pitulescu - “Delincvenţa juvenilă”),autorul arată că începând cu 1990,delincvenţa juvenilă se înscrie pe o linie ascendentă,fiind înregistrate cele mai înalte cote din ultimii 40 de ani. Din totalul lor, 43% sunt elevi, iar în ultimii ani, numărul lor s-a dublat. Principalele imfracţiuni, în ordinea frecvenţei sunt:furt, tâlhărie, tentativă de omor, omor şi lovituri cauzatoare de moarte. Cercetarile in domeniu arata ca,desi peste 80% din tinerii care au comis infractiuni locuiesc in mediul urban,peste jumatate din numarul familiilor respective,provin din mediul rural.

Aşadar,cercetătorii au încercat să identifice cauzele care au dus la apariţia acestei probleme.Astfel,procesele modernizării,în speţă urbanizarea,emigraţia,industrializarea etc.implică o serie de modificari in comportamentul individului.

O alta cauza a aparitiei acestui fenomen ar fi instabilitatea economica si posibilitatile materiale a multor tineri care tind sa aspire la un mod de viata superior conditiei lor sociale,delincventa reprezentand o forma de protest.

Un alt factor important al aparitiei delincventei juvenile in tara noastra,il constituie diminuarea rolului educativ al familiei prin cresterea fenomenului de divortialitate,scaderea controlului parental etc;amintim aici si copiii abandonati sau orfanii.

Diminuarea rolului educativ al familiei este in stransa legatura cu tendintele de independenta,libertate exagerata si implicit,alegerea unor anturaje nefavorabile.

Aparitia fenomenului de delincventa mai este cauzata si de abandonul scolar sau de scolarizarea incompleta,acestea avand drept consecinta imposibilitatea unui statut economic acceptabil,ceea ce ii determina pe cei aflati in cauza sa obtina venituri in mod ilegal.(O.Pop,2002,p.23).

O.Pop mai aminteste de un factor determinant si anume,disfunctionalitatea activitatilor organelor decontrol social(politie,justitie,procuratura)care,”fie ca neglijeaza aspectele grave ale delictelor juvenile,adoptand o atitudine permisiva si toleranta fata de anumiti tineri,fie ca eticheteaza drept conduite deviante o serie de comportamente benigne ale anumitor tineri sau minori”.(O.Pop,2002.p.26).