Dezvoltarea Rurală pe Plan Internațional

Între globalizare si sat

Trăim într-o lume a interrelaţionărilor si dependenţelor. Decizii luatre intr-o anumită parte a lumii afectează zone punctuale sau extinse in cu totul alt spatiu geografic. Puterea de orice tip se împarte sau se negociază între diverse organizaţii si agenţii aflate pe mai multe niveluri: naţional, regional sau global.

Din perspectiva globalizării, este necesar să fie luaţi în calcul diverşii actori internaţionali care promovează mişcări sociale globale cum ar fi: reducerea sărăciei, problematica mediului, mişcările feministe sau emergenţa societatii civile transnaţionale. Există asadar un nou spatiu public, o noua formulă a vieţii publice axate pe dezbateri regionale sau probleme globale.

O serie de organizaţii au drept scop reducerea sărăciei in mediul rural şi promovarea dezvoltării rurale. Ruralul a devenit din ce în ce mai prezent pe agenda organismelor internaţionale.

Abordarea urmatoare îşi propune prezentarea principalilor actori implicaţi în elaborarea politicilor de dezvoltare rurală la nivel global şi regional şi prezentarea celor masi importante concepte privind dezvoltarea rurală promovate de către aceştia. Premisa şi importanţa unui astfel de demers le constituie certitudinea că dezvoltarea ruralului românesc şi a agriculturii din România trebuie să fie în concordanţă cu valorile şi perceptele globale privind mediul, agricultura şi rolul tradiţiei. Politicile de dezvoltare rurală din România vor trebui să fie rezultatul internalizării creative a obiectivelor mileniului elaborate de Naţiunile Unite, a dezideratelor Băncii Mondiale sau reglementărilor precise exprimate de Agenda 2000 a Uniunii Europene.

Actorii internaţionali şi dezvoltarea rurală

Deşi scopul declarat al Naţiunilor Unite este menţinerea păcii şi securităţii lumii, cea mai mare parte a fondurilor organizaţiei sunt investite în dezvoltarea le nivel global. Multiple transformări sociale şi economice din cele cinci decenii de activitate au dus la reformularea principalelor obiective în ce priveşte dezvoltarea. Naţiunile Unite promovează trei direcţii de dezvoltare, prin departamentele de dezvoltare economică, dezvoltare socială şi dezvoltare sustenabilă.

Deşi de peste o jumătate de secol organizaţiile Naţiunilor Unite depun eforturi substanţiale, diferenţa dintre bogaţi şi săraci este într-o continuă creştere, iar experţii în domeniu afirmă că, odată cu globalizarea , „cerinţele sărăciei au devenit mai mari şi mai dificile”. La nivelul anului 2001 se estimează faptul că aproximativ 80% din veniturile lumii sunt deţinute de 20% din populaţia globului.

Sesiunea recentă a Consiliului Economic şi Social din Cadrul Naţiunilor Unite din iulie 2004 a subliniat importanţa abordării integrate a dezvoltării rurale in lume: „Toate organizaţiile din sistemul Naţiunilor Unite sunt chemate pentru a sprijini crearea unor programe pentru dezvoltarea mediului rural”. În cadrul Natiunilor Unite exista mai multe agentii sau programe care sunt preocupate de dezvoltarea rurală: FAO, Banca Mondială, UNDP, IFAD.

Organizatia pentru Alimentaţie şi Agricultură (Food and Agriculture Organization- FAO), creată în 1945, este un forum în care naţiunile negociază de pe poziţii de egalitate tratatele internaţionale sau participă la dezbaterile pentru adoptarea unor politici. Principalul scop al FAO este eradicarea foametei, aceasta concentrându-si atentia în special asupra zonelor rurale (în care se află 70% din „înfometaţii” lumii). FASO concentrează o multitudine de informatii şi cunoştinţe în domeniul îmbunătăţirii agriculturii, a silviculturii sau a practicilor de pescuit, iar principalele activităţi se referă la: diseminarea expertizelor de politici, dezvoltarea cercetării, crearea unor structuri care să faciliteze dezbaterile între naţiuni sau adecvarea cunoştinţelor la realităţile concrete.

Banca Mondială reprezintă principala forţă de mobilizare a resurselor la nivel global pentru sustinerea ţărilor în curs de dezvoltare. Încă din 1973 documentele Băncii Mondiale subliniază faptul că sărăcia absolută este mult mai pronunţată in mediul rural. Majoritatea săracilor lumii trăiesc în mediul rural: „Aproximativ 800 de milioane de oameni se culcă înfometaţi in fiecare seară. 70% dintre aceştia trăiesc în zonele rurale.

În 1997 a fost elaborată o ultimă strategie de dezvoltare rurală la nivel global, „Dinspre viziune, spre acţiune”, care a avut o influenţă decisivă asupra abordării globale a problematicii dezvoltării rurale, dar rezultate nesemnificative la nivelul implementării.

Departamentul Băncii Mondiale pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală (ARD) a formulat o strategie de dezvoltare rurală axată tematic şi sectorial. La fiecare 5 ani, strategia este revizuită prin consultarea unui mare număr de decidenţi locali.

În anul 2003, Banca Mondială şi-a revizuit strategia în ce priveşte agricultura şi dezvoltarea rurală. În noua strategie cuprinsă în documentul Reaching the Rural Poor, îmbunătăţirea vieţii în mediul rural se axează pe 3 dimensiuni: agricultura competitivă, dezvoltarea activităţilor neagricole şi mai buna gestionare a resurselor naturale.