Discriminare rasială

Inca exista credinta conform careia, in mod eronat, oamenii pot fi impartiti dupa rasele biologice. Acest lucru este surprinzator daca ne gandim la numeroasele incercari ale oamenilor de stiinta de a stabili categorii de rase ale popoarelor lumii. Nu exista rase pure,ci doar o seama de varietati fizice ale fintelor umane. Exista diferente fizice clare intre oameni, iar unele dintre acestea sunt mostenite. Insa motivul pentru care unele diferente devin motiv pentru discriminarea sociala si pentru prejudecati nu au nimic de-a face cu biologia. De aceea, diferentele rasiale ar trebui intelese ca variatii fizice individuale ale membrilor unei comunitati sau societati ca fiind semnificative din punct de vedere social. Diferentele de culoare a pielii, spre exemplu, sunt considerate ca fiind semnificative, in timp ce diferentele de culoare ale parului nu sunt.

O trasatura distinctiva a relatiilor rasiale este faptul ca ele sunt justificate de grupuri puternice sub forma unui fel de teorie determinista care sustine ca situatia diferitelor grupuri sociale nu putea fi alta decat cea existenta. Pareto afirma ca cea mai mare parte a actiunilor noastre sociale nu sunt de natura logica. Noi nu ne stabilim mai intai scopurile pentru ca mai apoi sa alegem instrumentele stiintifice necesare pentru a le atinge asa cum am face in actiunile logice. Mai degraba pornim de la anumite sentimente care se cer a fi exprimate si pe masura ce se desfasoara actiunea oferim totodata justificare verbala a actiunii, numita explicatie. Explicatia nu reprezinta niciodata o teorie rationala sau logica, cu toate ca de multe ori, cautam sa o rationalizam in termenii unei alte exprimari verbale pe care Pareto o numeste divagatie. De fapt, atunci cand analizam actiunile, de cele mai multe ori trebuie sa incepem cu divagatiile, iar atunci cand le analizam pe acestea in partile lor variabile si constante descoperim explicatia. Astfel, teoria Pareto in legatura cu studiul relatiilor rasiale propune ca in loc sa presupunem constiinta ca determinand actiunea, ar trebui sa presupunem ca indivizii interactioneaza unii cu altii sau cu cvasigrupuri datorita unor motive legate de conflict, exploatare si opresiune si ca, in decursul acestui proces ei ofera totodata o justificare a actiunii lor.

Este foarte important de retinut ca in ultimii ani cea mai obisnuita modalitate a sociologilor si politicienilor de a se opune rasismului nu s-a bazat pe tipuri de analiza ca si cel al lui Pareto si nici pe sociologia reletiilor sociale. Mai degraba sociologii s-au considerat datori sa descopere tendinte rasiste in special la nivelul teoriei si sa propuna modalitati de inlaturare a acestora, ocupandu-se prea putin de natura relatiei dintre teorii si structura sociala. Acest aspect este evident in modalitatea in care problema relatiilor rasiale a fost discutata in legatura cu Germania nazista, Africa de Sud, S.U.A.si, mai recent, cu Anglia.

In cazul Germaniei naziste, problema centrala o constituia exterminarea a sapte milioane de evrei. Explicatia generala este ca acest proces a fost consecinta rasismului liderilor si membrilor partidului nazist. Se spune ca ei au avut falsa convingere ca evreii ar reprezenta o rasa si ca trasaturile rasei lor includeau tendinte catre diferite feluri de comportament politic, de la exploatare capitalista la complot comunist. In forma sa cea mai dezvoltata doctrina nazista era bazata pe o falsa teorie a antropologie fizice care sustinea ca arieniiar fi o rasa superioara. Din acest motiv, modalitatea de evitare a repetarii genocidului in viitor consta in corectarea acestor credinte false, atat la nivelul cel mai inalt al teoriei biologice cat si la nivelul credintelor populare. Un subiect nediscutat de obicei, il constituie natura structurii sociale a Germaniei si locul evreilor in aceasta structura .Evreii au fost alesi tapi ispasitori de catre guvernul nazist care se confrunta cu crize economice si politice.

Republica Africii de Sud ocupa o pozitie similara in constiinta politica internationala a lumii de azi cu pozitia pe care o ocupa Germania nazista in 1930. Nationalistii sud-africani se presupun ca se conduc dupa teorii rasiste, de cele mai multe ori intemeiate pe religiile fundamentaliste care sustin inferioritatea rasei negre. Rasismul in Africa de Sud a acompaniat inevitabil situatia in care intreprinzatorii albi exploatau forta de munca neagra.

In S.U.A. nu exista doar mostenirea istorica a unei societati de sclavi de plantatie, dar emigrantii negrii ai acelei societati concurau locurile de munca si pozitia americanilor si imigrantilor albi din nord.

In sfarsit, in Anglia, exista mostenirea unei societati coloniale in care cei colonizati erau considerati inferiori, precum si o structura sociala si industriala in care albii, dispunand de mobilitate sociala, abandonasera unele locuri de munca si unele pozitii sociale, iar pentru a acoperi aceste goluri au fost adusi muncitori negri. Problemele aparute nu se datorau rasismului ca atare, fie el psihologic sau teoretic, ci structurilor sociale si inegalitatilor existente. Astfel, eliminarea rasismului ar necesita fie inlaturarea inegalitatilor existente in aceste societati, fie dezvoltarea politicilor intr-o directie care sa asigure ca diferentele rasiale si etnice nu vor fi folosite drept criteriu de plasare a barbatilor si femeilor in pozitii inegale.

Tulcott Talco Parsons a sugerat ca stiinta actiunii sociale trebuie sa ia in considerare trei sisteme: sistemul social, sistemul personalitatii si sistemul cultural. Indivizii pot fi perfect sanatosi si nederanjati la nivelul personalitatii si totusi pot fi nevoiti sa actioneze prin intermediul unui anumit limbaj sau cultura pe care au mostenit-o. Cuvintele pe care le folosim pentru a clasa elementele sociale au semnificatii legate de alte semnificatii care au un continut atat cognitive cat si pragmatic. Printr-un proces de educatie putem inlatura aceasta mostenire culturala inlocuind-o cu o cultura diferita. Am putea, de exemplu, sa eliminam folosirea termenilor evreusi negru in sensul lor curent si sa devenim constienti de faptul ca utilizarea lor are implicatii asupra drepturilor universale ale omului. Ceea ce nu putem face insa, este eliminarea in intregime a sistemului cultural si conotativ. Nu exista motiv pentru care sa nu putem afirma ca in alta parte sursele credintelor si practicile rasiste se situeaza la nivelul personalitatii individului si al sistemului cultural. Aceste aspecte par a fi rezolvate de catre cei care se opun rasismului prin procesul de vindecare sau izolare a celor cu tulburari de personalitate, prin orientarea credintelor culturale mostenite inspre o directie universalista. Cu toate acestea, exista posibilitatea ca aceste probleme sa apara chiar in interiorul sistemului social si ca ele sa fie doar tendintele sistemului personalitatii si cultutral.