Disoluția familiei prin divorț - cauzele și consecințele divorțului în România

Realizarea si mentinerea solidaritatii si stabilitatii familiale au loc în mod diferit. Unele familii nu reusesc sa stabileasca relatii de solidaritate, altele nu-si pot mentine solidaritatea realizata, iar altele realizeaza solidaritatea si o mentin. În primele doua situatii, sansele de disolutie a familiei sunt mari. Instabilitatea si disolutia familiei sunt, în acelasi timp, probleme individuale si sociale atât la nivelul conditionarilor lor, cât si la nivelul efectelor pe care le au.

În societatile europene, datele statistice arata ca familia este în prezent mai putin stabila decât era cu câteva decenii în urma, a crescut rata divortialitatii si a scazut durata medie de convietuire a unui cuplu, astfel, familia a intrat într-o lunga perioada de criza.

Etapele disolutiei casatoriei

A. Starile conflictuale si eroziunea

Acestea pot aparea mai devreme sau mai târziu având efecte de disolutie si eroziune a vietii conjugale prin manifestarea satisfactiei fata de convietuirea în cuplu. Femeile invoca: alcoolismul sotilor, agresivitatea fizica, lipsa de comunicare. Barbatii invoca: lipsa de afectiune si întelegere, agresivitatea verbala si infidelitatea.

B. Încetarea relatiilor sexuale

Este o urmare fireasca a starilor conflictuale si o cale spre separare sau divort. Toate cazurile de separare duc la divort.

C. Disolutia legala

Este forma definitiva a ruperii relatiei conjugale, consfintirea juridica a acestei stari de fapt.

Evolutia divortialitatii în Europa si în România

În Europa rata divortialitatii s-a dublat sau chiar s-a triplat în ultimii 30 de ani (Danemarca, Suedia, Norvegia, Marea Britanie, Elvetia, Olanda, Ungaria, Rusia, Polonia). În tarile în care familia a suportat cele mai profunde transformari: atitudinea fata de casatorie, comportamentul nuptial, fertilitatea, situatia femeii în familie si în societate, divortialitatea înregistreaza cele mai ridicate niveluri. Din anul 1950 pâna în 1995 s-a înregistrat o reducere a duratei medii a casatoriei în momentul divortului de la 12-15 ani la 8 ani.

România are una din cele mai scazute rate ale divortialitatii. Pâna în 1965 rata divortialitatii a crescut continuu ajungând pâna la 2 la mie. Prin stabilirea unor reglementari legislative rata divortialitatii s-a mentinut sub 1 la mie pâna în 1974, iar dupa aceasta data a oscilat în jurul valorii de 1,5 la mie. Dupa 1990 rata divortialitatii a început sa creasca dar nu a atins cotele din Europa de Nord.

În România acest fenomen nu are o distributie teritoriala omogena. În Bucuresti, rata divortialitatii a fost în mod constant de doua ori mai mare decât media la nivel national. În ultimele doua decenii ratele cele mai mari s-au gasit în Bucuresti si judetele Timis, Brasov, Galati, Prahova, Arad si Hunedoara, iar cea mai scazuta rata a fost în: Botosani, Olt, Ialomita, Buzau, Salaj, Tulcea si Vaslui.

Divortul

²Divortul este un fenomen psihosocial complex, reprezinta forma finala a desfacerii vietii conjugale, modificând viata partenerilor si a descendentilor acestora. El antreneaza stadii tensionale, conflicte, frustrari si insatisfactii ale unor efecte ce se prelungesc dincolo de pronuntarea instantelor de judecata.²