Divorțul

Desfacerea casatoriei- Elemente legislative

Legea 59/26 iulie 1993 face distinctie intre incetarea casatoriei care intervine in cazul decesului unia dintre oti, declararea judecatoreasca a mortii unuia dintre soti si a recasatoririi sotului celui ce fusese declarat mort si defacerea casatoriei, care intervine prin divort.

In principiu casatoria se incheie pe viata dar ea se poate desface prin divort daca exista motive temeinice care au vatamat grav raporturile dintre soti si casatoria nu mai poate continua.daca la incheierea casatoriei este necesar consimtamintul liber al sotilor, vointa acestora trebuie sa fie luata in considerare si atunci cand ea se manifesta si in sensul desfacerii acesteia, astfel, oricare dintre sotiare dreptul sa ceara desfacerea casatoriei.Cand se pune problema desfacerii casatoriei trebuie sa aiba in vedere si caracterule social al acesteia.Astfel, casatoria nu constituie numai o problema de ordin personal, nu intereseaza numai pe cei doi soti ci si socieatatea.Caracterul social al casatoriei face ac vointa ambilor soti sau doar a unuia dintre ei sa nu poata constitui un temei suficient pentru desfacerea casatoriei.divortul se poate pronunta numai atunci cand se bazeaza pe imposibilitatea continuarii casatoriei datorita unor motive temeinice.Aceasta imposibilitate se constata de catre autoritatea de stat componenta, statul fiinde direct interesat in apararea casatoriei si a familiei de aceea a reglementat modul in care poate fi admis divortul.

Motive temeinice de divort ar fi:

- Refuzul nejustificat al unuia dintre soti de a locui impreuna cu celelalt sau parasirea nejustificata a domiciliului conjugal;

- Infidelitatea unuia dintre soti sub forma adulterului;

- Atitudinea necorespunzatoare a unuia dintre soti, care se exprima in acte de violenta si alte asemenea manifestari, ori care are drept consecinta neintelegerii grave intre sotii, care fac imposibila continuarea casatoriei;

- Existenta unor nepotrivirii de ordin fiziologic care afecteaza raporturile conjugale;

- Existenta unei boli grave incurabile de care sufera unul dintre soti si necunoscuta de catre celalalt sot decat ulterior incheierii casatoriei;

- Relele purtari de ordin moral, concretizate in fapte evidente de destramarea a vietii de familie;

- Separatia in fapt al sotilor nu poate legitima admiterea actiunii de divort decat ea se datoreaza culpei(vinei) sotului piarat.

Se pot concepe mai mult sisteme privind justificarea divortului:

- Divortul remediu  potrivit acestei conceptii, pronuntarea divortuli nu este conditionata de culpa vreunuia dintre soti, ci de imposibilitatea continuarii casatoriei cel putin pentru unul dintre soti.Divortul este un remediu, o solutie pentru o situatie care nu mai poate continua, divortul urmeaza a se pronunta;

- Divortul sanctiune  In aceasta situatie, divortul se pronunta ca o sanctiune pentru fapta culpabila a unuia dintre soti.Divortul nu se poate pronunta importia sotului inocent.Fiind o sanctiune pentru o fapta culpabila, divortul se poate pronunta, daca a fost cerut, chiar cand continuarea casatoriei nu a devenit imposibila datorita faptei savarsite;

- Conceptia mixta  aceasta rezulta din combinarea primelor doua conceptii.Prin urmare, divortul se pronunta daca un sot a savirsi o fapta culpabila, datorita careia continuarea casatoriei a devenit cu neputinta. Aceasta imposibilitate poate fi apreciata mai mult sau mai putin sever.

Procedura de divort

Procedura de divort are un caracter strict personal si de aeea nu poate fi introdusa decat de catre soti. Sotul alienat sau debil mintal poate introduce actiunea de divort in momentele de luciditate iar daca ulterior introducerii actiunii, sotul respectiv isi pierde luciditatea, tutorele sau va putea sa-l reperezinte si sa continuie actiunea.

Orice proces de divort are la baza o cerere.Cererea de divort, pe linga mentiunile pe care le cuprinde orice cerere, trebuie sa cuprinda si numele copiilo minori nascuti din casatorie sau acelora care au aceeasi situatie legala. De asemenea, optional, se poate solicita: increintarea minorilor, fixatrea contributiei celuilalt sot pentru intretinerea acestora (art. 42 Codul familiei), numele purtat dupa divort (art.40 Codul familiei), impartirea bunurilor comune(art.36 Codul familiei).

Cererea de divort se prezinta personal de catre reclamant presedintelui judecatoriei.La primirea cererii acesta va da sfaturi de impacare si va fixa prima sedinta publica respectind termenul de 2 luni. Actiune de divort se anuleaza daca intervine impacarea sotilor in orice etapa a procesului .daca dupa impacare se ivesc fapte noi, care ar justifica o noua actiune de divort, reclamantul o poate introduce, avind posibilitatea sa se foloseasca si de faptele vechi.

Hotarirea de divort pe linga desfacerea casatoriei mai trebuie sa arate, chiar si in lipsa unei cereri exprese a sotilor, cui se vor incredinta copii spre crestere si educare si care este contributia fiecarui parinte la cheltuiele de crestere si educare a copiilor.In cadrul procesului de divort se solutioneaza si unele cereri accesorii ale sotilor cu privire la numele pe care sotii il vor purta dupa divort, cu privire la stabilirea pensiei de intretinere intre soti, cu privire la ampartirea bunurilor comune, cu privire la atribuirea locuintei comune, cu privire la printele care va administra bunurile minorului, il va reprezenta sau ii va incuviinta actele.