Drepturile Consumatorului din România

Consumerismul, una din mişcările sociale moderne cu cel mai mare impact în rândul opiniei publice internaţionale îşi propune să promoveze politicile şi activităţile destinate protejării intereselor şi drepturilor consu-matorilor atunci când ei sunt implicaţi în relaţii de schimb cu orice orga-nizaţie.

Drepturile fundamentale ale consumatorilor au fost definite de J.F.Kennedy în Congresul Statelor Unite la 15 marie 1962,acestea ar fi următoarele:

-dreptul la siguranţa serviciilor şi produselor achiziţionate

-dreptul la informaţii adecvate şi valide în privinţa bunurilor achiziţionate

-dreptul de a alege

-dreptul la libera opinie în privinţa oricărui aspect al relaţiei de schimb

-dreptul la un mediu curat şi sănătos

-dreptul minorităţilor la un tratament adecvat propriilor necesităţi

Aceste drepturi reprezintă reperele consumerismului de factură modernă.

Drepturile indivizilor la o educaţie conformă cu calitatea de consumator a determinat instituţiile cu atribuţii în privinţa protejării drepturilor şi intereselor consumatorului să promoveze programe active de educare a consumatorilor, programe care beneficiează de un tot mai mare sprijin din partea organizaţiilor şi grupurilor de consumatori.

Alinierea legislaţiei româneşti la normele şi standardele Uniunii Europene vizează şi elaborarea unei politici viabile în privinţa drepturilor consumatorului, a unor programe educaţionale menite să determine componente şi atitudini specifice în rândul consumatorilor şi să conveargă spre performarea unui rol cât mai apropiat de cerinţele celui prescris atât de politicilepublice cât şi a celui presupus de relaţiile de schimb economic cin societăţile occidentale.

Emergenţa cadrului instituţional cu atribuţii privind elaborarea unui set de documente cu caracter normativ ce vizează drepturile consumatorului precum şi exercitare rolului de instanţă de reglementare a raporturilor de schimb consumator-producător a apărut ca o consecinţă firească a construcţiei unei identităţi culturale, economice şi juridice necesare demersului de aliniere la cadrul instituţional European. Autoritatea naţională pentru Protecţia Consumatorului şi oficiile sale judeţene au devenit organizaţiile guvernamentale care joacă acest rol, pe de o parte pentru a promova drepturile consumatorului în rândul opiniei publice, pe de altă parte, pentru a intervenii pentru respectarea acestui cadru normativ.

Adecvarea politicilor publice în contextual apariţiei acestor instituţii devine cu atât mai necesară, în contextual unei societăţi de tranziţie, ai cărei membrii acumulează experienţe noi în calitate de consumatori, experienţe care determină practice specifice şi conturează o cultură de consum aparte. Consumerismul ca şi curent de opinie menit să reglementeze relaţia de schimb dintre individ şi organizaaţie, nu apare în situaţia României, ca urmare a unor acumulări pre-existente care să o impună ci, în urma valorificării experienîei societăţilor moderne, în urma unui impot de practice culturale.

Făcând un studiu despre atitudinile şi percepţiile populaţiei în privinţa drepturilor presupuse de rolul de consumator, proiectul nostru se înscrie în categoria studiilor pilot, menite să calibreze anumite instrumente ştiinţifice în vederea utilizărilor ulterioare. Am mai încercat să arătăm cu ajutorul acestui studiu imagini cât mai precise a realităţii, folosind un demers desciptiv şi explicativ.

II. Metodologia studiului

Proiectul vizează evaluarea impactului diferenţiat în rândul opiniei publice al diferitelor canale de comunicare guvernamentală în privinţa programelor de protecţie a consumatorului. Ca metode de cercetare am propus ancheta sociologică si focus-grup-ul care după părerea noastră acoperă tema ofertată. Cu acest proiect am dori să arătăm realitatea existentă.