Extras din referat
Conform „Dicționarului de sociologie” divorțul este o „ modalitate prescrisă social și legal de disoluție a căsătoriei. Divorțul nu este un simplu eveniment, ci un proces adesea traumatizant ce cuprinte mai multe etape: Disoluția și eroziunea. Primul indicator al disoluției căsătoriei este manifestarea insatisfacției față de conviețuirea în cuplu. În mod obișnuit, primele semne de insatisfacție provin de la soție. Motivele de insatisfacție invocate de soți sînt aproximativ aceleași: infidelitate, agresivitate verbală, conflicte valorice”.
Divorțul este o temă actuală și cunoscută atât în România, cât și în alte țări. Din ce în ce mai multe cupluri aleg să se despartă din varii motive. De cele mai multe ori, din păcate, cuplurile care aleg să se despartă au cel puțin un copil, ceea ce este mult mai dificil decât în situația în care cuplul nu ar fi avut copii. Indiferent de situație, de conflictele și tensiunile prezente în familie, indiferent de conștientizarea situației sau nu, într-un fel sau altul, divorțul are repercusiuni asupra copiilor, aceștia fiind afectați în mod direct de separarea părinților.
Acest argument este susținut de celebrul autor, Jacques Biolley: ” În momentul separării părinților, copilul suferă, fără îndoială, un șoc. Chiar dacă s-a confruntat anterior cu tensiunea din jur, fiind martor la unele conflict [...] vestea destrămării cuplului rămâne cutremurătoare, provocând o conștientizare brutală.”
În mod cert, pentru un copil, separarea de unul dintre părinți este cea mai dificilă. Fiind încă un copil, acesta nu conștientiează pe deplin situația. Nu înțelege cum s-a ajuns la despărțire, cine este de vină pentru luarea acestei decizii și de ce trebuie să stea doar cu unul dintre părinți. Cu timpul, odată cu creșterea și dezvoltarea copilului, acesta va găsi răspuns la toate întrebările care îl frământă însă în stadiul copilăriei, situația este mai dificilă, iar în aceste situații este nevoie de o persoană care poate să clarifice într-o anumită măsură această hotărâre.
”Judecătorul ar trebui să-i primească pe copii și să le explice hotărârea pe care a luat-o. [...] Așa se întâmplă când suferi de ceva. Judecătorul ar trebui, prin urmare, să explice motivele pentru care, date fiind condițiile materiale și cerințele legii, a fost obligat să decidă încredințarea copilului către unul dintre părinți.”
De cele mai multe ori, copilul se simte vinovat de despărțirea părinților. Deși în multe dintre cazuri, acesta nu o spune, copilul consideră că el este cauza separării. Se văd ca un impediment în viața părinților și consideră că dacă nu ar fi fost el nu s-ar mai fi ajuns în acest punct. Există mereu întrebări și frământări la care copilul nu poate găsi un răspuns, în fața cărora constată că este neputincios. El ar vrea să facă ceva pentru a remedia situația pentru că este martorul acestor întâmplări și se simte dator să acționeze într-un anume fel, însă nu știe ce să facă și astfel apare sentimentul de vinovăție și de neputință.
”Copilul este tentat să își asume responsabilitatea, într-o anumită măsură, pentru despărțirea părinților, ceea ce reprezintă o manieră de a lupta împotriva sentimentului de neputință. Într-adevăr, suferința copilului se atenuează atunci când își imaginează că a avut un rol în desfășurarea evenimentelor.”
Odată cu divorțul, intervin și numeroase schimbări. În cazurile cele mai fericite, mama, pentru că de obicei ei îi revine custodia, rămâne în casa în care au locuit, cu copilul, însă în multe alte cazuri, pleacă din acest spațiu. Acest lucru reprezintă un impediment în viața copilului, care a trăit în acest spațiu, s-a integrat, s-a acomodat, și-a dezvoltat relații sociale cu vecini, colegi de grădiniță sau școală, etc. În momentul în care își schimbă locuința este nevoit să își schimbe și cercurile sociale în care s-a integrat până atunci. Va trebui să se mute la altă școală, să interacționeze și cu alți copii, ceea ce îl va tulbura și mai mult, pentru că vor exista circumstanțe în care copilul va trebui să explice situația în care se află.
Bibliografie
- Biolley, Jacques, 2014, trad. Vasilescu, Cristina , „Copilul și divorțul. Cum ne protejăm copiii de efectele divorțului”, Ed. Philobia, București
- Dolto, Francoise, 2007, trad. Popescu, Magdalena, Bedrosian Smaranda, „Când părinții se despart. Cum să prevenim suferințele copiilor”, Ed.Trei, București
- Mihăilescu, Ioan, în ZAMFIRESCU, Călin, VLĂSCEANU, Lazăr ( coordonatori), 1998, „Dicționar de sociologie”, Ed. Babel, București
Preview document
Conținut arhivă zip
- Efectele divortului asupra copilului.docx