Efectele migrației - copii rămași acasă

Încadrarea temei

Migraţia românilor, ţinută sub un control strict în timpul regimului comunist, a cunoscut o expansiune deosebită în anii `90, atât ca volum al fluxurilor migratorii, cât şi prin diversificarea acestora din punct de vedere al destinaţiilor, motivelor şi structurii de status socio-economic a populaţiei de migranţi. Fenomenul migraţiei a urmat o tendinţă ascendentă şi a implicat toate păturile societăţii, devenind totodată unul dintre fluxurile migratorii importante la nivel european. În ultimii ani, migraţia externă s-a impus pregnant drept unul dintre fenomenele definitorii pentru societatea românească.

La sfârşitul anului 2006 Fundaţia Soros a lansat prima cercetare la nivel naţional asupra migraţiei românilor în străinătate pentru muncă: Locuirea temporară în străinătate. Migraţia economică a românilor: 1990-2006 (coordonator: Prof. Dumitru Sandu).

Studiul a cuprins trei cercetări cantitative: sondaj de opinie la nivel naţional şi două cercetări microregionale la nivelul judeţelor Teleorman şi Vrancea; cercetări calitative la nivelul a şase comunităţi din ţară cu indice mare de emigraţie şi patru comunităţi din străinătate în Italia, Spania şi Serbia. Studiul prezintă profilul celor care au plecat la muncă în străinătate (câţi, cine, unde şi cum) precum şi cauzele şi consecinţele migraţiei pentru muncă în străinătate, după 1989.

Obiectivul temei

Prin acest referat voi încerca să relev impactul absenţei părinţilor plecaţi la muncă în străinătate asupra copiilor rămaşi în ţară şi să propun măsuri prin care efectele negative pot fi diminuate. Pentru a atinge obiectivele prevăzute voi ilustra :

- realizarea unui sondaj de opinie printre elevi de gimnaziu; chestionarul a cuprins întrebări uşor de înţeles care vizează stilul de viaţă, componenţa familiei, performanţe şcolare, starea de sănătate, bunăstarea (starea materială) familiei, unele comportamente şi valori. Toate interviurile au fost anonime şi în nici un fel respondenţii nu pot fi identificaţi. Folosind acest instrument s-au determinat principalele deosebiri care apar la copii ai căror părinţi sunt absenţi ;

- realizarea unei serii de interviuri cu decidenţi locali (primărie, consiliu local), asistenţi sociali, profesori, directori de şcoli şi părinţi, din zone şi comunităţi cu incidenţă mare a migraţiei; scopul acestei cercetări este să determinăm care sunt principalele tipuri de intervenţii de succes ale comunităţii locale pentru sprijinirea acestor copii şi care sunt nevoile şcolii şi ale autorităţilor locale (cunoştinţe, resurse materiale, voinţă politică etc.)

pentru a furniza eficient astfel de proiecte.

- realizarea unei analize comparative a tipurilor de măsuri luate în alte ţări (în principal europene) care s-au confruntat în trecut cu o situaţie similară, cât şi la nivelul regiunilor cultural istorice şi un eşantion suplimentar de elevi care au ambii sau doar unul din părinţi emigranţi.

Capitolul I 1.1 Dimensiunea fenomenului

La sfârşitul lunii iunie 2007, cifrele oficiale furnizate de Autoritatea Naţională pentru Protecţia Copilului indicau un număr total de 82.464 copii ai căror părinţi sunt plecaţi în străinătate. Această cifră este mult subdimensionată.

Estimările pe datele din acest sondaj relevă o cifră dublă față de statistica oficială, numai la nivelul populaţiei şcolare din clasele V-VIII. Astfel, la sfârşitul anului şcolar 2006-2007, atât estimările pe baza declaraţiilor copiilor, cât şi cele pe baza celor făcute de directorii celor 200 de şcoli din eşantion arată că 16-18% dintre elevii de gimnaziu aveau cel puţin un părinte plecat la muncă în străinătate, ceea ce în cifre absolute reprezintă circa 170.000 de elevi din cei aproape un million înscrişi în clasele V-VIII. Dintre aceştia aproximativ 35.000 au ambii părinţi plecaţi, 55.000 au doar mama plecată, iar 80000 au doar tatăl plecat în străinătate.