Emergence în Sociology - Contemporary Philosophy of Mind and Some Implications for Sociological Theory de R. Keith Sawyer - Recenzie

Emergenta în Sociologie: filozofia contemporana a mintii si câteva implicatii pentru teoria sociologica

R. Keith Sawyer, profesor la Universitatea Washington, este unul dintre expertii în stiinta creativitatii, studiind acest lucru în fiecare zi prin conversatie , joaca copiilor sau viata sociala .Este autorul a numeroase carti precum: „Social emergence:society as a complex systems” (1998) sau „Creating conversations” (2001).

Articolul recenzat a fost publicat în American Journal Of Sociolgy (107,3,551-585) în anul 2001 si contine 32 de pagini. Prin acest articol Sawyer doreste sa clarifice semnificatia conceptului „emergenta”, deoarece este un termen un pic ambiguu avînd în vedere ca de-a lungul timpului el a fost folosit cu mai multe sensuri.Spre exemplu unele relatari folosesc aceasta notiune pentru a argumenta faptul ca fenomenul colectiv este creat de catre individualisti dar nefiind reductibil la nivel individual, alti teoreticieni sustin ca emergenta poate fi folosita pentru a întemeia realismul sociologic, iar în sociologia contemporana folosirea acestui termen este contradictoriu si instabil ( doua paradigme sociologice opuse invoca acest concept dar au concluzii diferite). Întrebarea pe care ne-o punem atunci este: Cum poate fi emergenta explicata? Pentru a clarifica diferentele între sensurile acestui concept autorul a revazut istoricul acestui concept si a recunoscut ca: „în fata unui secol de confuzii este un lucru foarte ambitios din partea mea sa rezolv aceasta problema într-un singur articol” (p.553).

Acest concept a fost utilizat prima data în anul 1875 de filozoful George Henry Lewes, iar exemplul pe care l-a dat pentru a ilustra emergenta a devenit clasic „hidrogenul si oxigenul sunt cauza, iar apa efectul – proprietatile apei sunt emergente prin combinarea hidrogenului si oxigenului” (p.554). Aceasta idee a fost preluata de catre alti filozofi ajungînd ca în secolul al XIX –lea , emergenta sa fie perceputa ca o a treia parte între dualism si teoria identitatii , aceasta a treia parte fiind cunoscuta si ca „materialism nonreductiv”. Argumentul materialismului nonreductiv este acela ca tot ceea ce exista este materie fizica.Acest argument este bazat pe supervenienta, „multiple realizability” si „wild disjunction”.

Mai multi filozofi au insinuat ca relatia indvidual - colectiva este una de supervenienta si este compatibila cu individualismul metodoligic si cu teoria „tipul identitatii”.Pentru a dezvolta un argument pentru ireductibilitate, compatibila cu supervenienta , filozofii au elaborat notiunile de „ multiple realizbility” si „ wild disjunction”.Cel care a descoperit termenul de „wild disjunction” este Fodor (1974):”când supervenienta este completata de wild disjunction avem o relatare a emergentei care arata de ce anumite proprietati si legi sociale pot fi ireductibile” (p. 557), iar argumentul lui Fodor împotriva fizicii reductioniste este bazat pe multiple realizability:” fiecare stare mentala trebuie sa intervina pe lânga niste stari fizice , fiecare exemplu luat pentru starea mentala respectiva poate fi implementata, bazata sau realizata pe diferite stari fizice” (p.556).

Durkheim este unul dintre filozofii care au folosit termenul de emergenta : „relatarea emergenta a lui durkheim([1895]1964) despre autonomia sociologiei a fost bazata pe proprietatile sociale emrgente”(p.558) . Mai multi filozofii au argumentat ca relatarea sa nu prevede de la început cauza mentala, pretinzând ca, în materialismul nonreductiv, mentalul este epifenomenal.

În urmatoarele doua parti ale articolului autorul vorbeste despre teoriile sociologice emergente reductive si individualist- metodologice si apoi despre cele nonreductive, colectiviste si realiste.