Emile Durkheim - Regulile metodei sociologice

Emile Durkheim , sociolog și filosof francez de origine evreiască , este autorul carților

“Regulile metodei sociologice ”( 1999); “ Despre sinucidere ”( 1993 ) și “ Forme elementare ale vieții religioase ” ( 1995 ) . Carte “Regulile metodei sociologice ” a apărut în România în anul 2002 , la editura Polirom din Iași , fiind tradusă de către Dan Lungu .

Cartea conține 192 de pagini și este alcătuită din introducere , apoi urmeaza 6 capitole , care la rândul lor sunt împărțite în subcapitole iar apoi este realizată o concluzie. Capitolele se intitulează astfel :

- Capitolul I- Ce este un fapt social?;

- Capitolul II-Reguli cu privire la observarea faptelor sociale;

- Capitolul III- Reguli cu privre la distincția dintre normal și patologic;

- Capitolul IV- Reguli cu privire la constituirea tipurilor sociale;

- Capitolul V-Reguli cu privire la explicarea faptelor sociale;

- Capitolul VI- Reguli cu privire la administrarea probei.

În introducere , Durkheim remarcă faptul că nu există în sociologie nicio metodă propriu zisă de studiere a faptelor sociale . Admiră și recunoaște contribuția sociologilor precum Herbert Spencer, John Stuart Mill sau Augut Comte în dezvoltarea sociologiei ca și știința, însă consideră că doar un singur capitol din lucrarea “Cours de philosophie positive” a lui Comte merită a fi numit cu adevărat esențial în privința studiului faptelor sociale. Acestea fiind spuse, Durkheim isi asumă responsabilitatea de a elabora o metodă de studiere a faptelor sociale, în speranța că acest lucru va ajuta la îmbunătățirea științelor sociale.

Primul capitol este intitulat sugestiv iar titul ia forma unei întrebări : “ Ce este un fapt social?” Durkeim consideră că înainte de a căuta cea mai bună metodă pentru studiera faptelor sociale, este mai important să cunoaștem ce sunt practic acestea. Astfel, sociologul cosideră a fi fapt social “ aproape orice fenomen ce are loc înăuntrul societății “ . De asemnena, faptele sociale nu trebuie confundate cu faptele organice, care sunt alcătuite din reprezentări și acțiuni, și nici cu cele psihice, care există doar în coonștința individului . Ele reprezintă o categorie nouă și au ca substrat societatea, nu individul.

În continuare Durkheim oferă câteva carcteristici definitorii ale faptelor sociale :

1.Sunt exterioare individului;

Ideea de exterioaritate a faptelor sociale se referă pe de-o parte că acestea se petrec în afara coonștintei individului și pe de alta parte , sunt anterioare individului- existau și inante de nastesterea acestuita, individul anând posibilitatea să le ia de-a gata.

2. Se impun asupra indvidului cu o forță coercitivă, cu sau fară voința sa.

Ca să ilustrez acestă caracteristică, mă voi ajuta de un exemplu oferit de Durhkeim. Dacă ești industrași, nimeni nu te obligă să nu lucrezi cu procedee care erau valabile în secolul trecut, însă dacă vei face asta te vei ruina ; Sau nimeni nu te obliga să vorbești limba natala în țara ta, însă dacă nu faci asta , nu te vei putea înțelege cu nimeni .

Pentru a explica mai bine ideea de constrângere sociala , Durkheim susține că influențele sociale au un mare efect asupra noastra . Ne lăsăm influențați de societate, întrucât dacă am încerca să ne impunem, de exemplu, în fața unei manifestări colective, am simți o presiune interioara. Această presiune practic reprezintă puterea constrângerii exterioare care ne afectează la nivel inconștient. “ Astfel se face că indivizi cu totul inofensivi, cind sunt reuniți în mulțime, se pot lăsa antrenați în acte de cruzime .“