Este Discriminarea Benefică pentru Societate

Stratificarea socială constă în dispunerea ierarhică a unui set de grupuri, categorii, straturi sociale pe o scală constituită pe baza unuia sau mai multor criterii. În literatura sociologică, noţiunea de stratificare socială are mai multe sensuri, cel mai uzual fiind acela de diferenţiere socială capabilă să creeze diverse grupări în cadrul unei societăţi aflate într-o ordine totală sau parţială.

După cum am precizat, stratificarea socială este constituită pe diverse criterii, astfel fiind de mai multe feluri, unele mult mai agresive decât altele, însă toate au în general aceeaşi consecinţă, dezvoltând în mintea individului discriminat diverse complexe sau idei false.

În continuare voi vorbi despre cele două categorii majore de criterii pe baza cărora indivizii sunt discriminaţi: educaţia (cea dobândită cu ajutorul sistemului educaţional) şi caracteristicile pe care un individ le posedă involuntar (rasă, religie, naţionalitate etc.); vom observa cum se manifestă aceste forme de discriminare, ce impact au asupra oamenilor şi ce roluri joacă, pentru a stabili dacă ar fi într-adevăr o idee bună să luptăm cu toţii împotriva stratificării societăţilor.

• Stratificarea în funcţie de educaţie

Educaţia şi sistemul educaţional au un rol din ce în ce mai important în societate. În societatea contemporană accesul la educaţie este vital, având în vedere că societatea este tot mai dezvoltată, dar şi puternic stratificată. În prezent familia nu mai are forţa educativă necesară şi şcoala devine principalul agent al educaţiei, fiind răspunzătoare de evoluţia individului din punct de vedere social, dar şi profesional. Dupa Durkheim, individul trebuie să suporte presiunea educaţiei pentru a se integra social, iar educaţia este mijlocul prin care societatea se prezintă progresiv acestuia. Prin educaţie omul îşi depăşeşte individualitatea fără a o părăsi total şi devine membru al colectivităţii.

Stratificarea socială este motivul principal pentru care şansele la educaţie nu sunt egale pentru orice individ şi este prezentă în orice societate, indiferent de gradul de dezvoltare al acesteia.

Stratificarea socială există astăzi în două forme principale: casta (care mai există în India şi în Africa de Sud) şi clasa.

În cadrul sistemului de caste, poziţia socială a individului este determinată prin naştere, aceasta neputând fi schimbată de-a lungul vieţii, iar în cadrul claselor, locul individului în societate poate fi schimbat prin efortul acestuia. Astfel, apartenenţa la un anumit sistem de stratificare socială, dar şi ocuparea unei anumite poziţii într-o clasă sau castă, influentează evoluţia individului şi sanşele sale de afirmare socială. Stratificarea şi educaţia se influenţează reciproc.

Din punctul meu de vedere, în România deşi sistemul de stratificare este clasa, există momente în care eforturile unui individ nu sunt de ajuns şi nu pot compensa pentru statutul său social, ori pentru etnia sa. Deşi se spune că învăţământul este pentru toată lumea, nu se fac destule eforturi pentru a susţine această afirmaţie. Astfel, de multe ori, copiii rromi sau cei foarte săraci sunt priviţi într-un mod aparte (evident negativ) de către colegii de clasă, acest lucru fiind în mare parte din vina părinţilor care nu au grijă să explice copilului că trebuie să privească dincolo de înfăţişare sau de orice alt lucru superficial.

Faptul că nu sunt acceptaţi din diverse motive de colegii lor în şcoli, licee etc., îi determină pe mulţi dintre tinerii discriminaţi să renunţe la studii, lucru pentru care vor fi de asemenea priviţi de sus sau respinşi de cei din jur de-a lungul vieţii.

Simţindu-se respinşi, oamenii care nu au o educaţie cel puţin medie (aici fiind incluşi cei care renunţă la studii pentru că nu reuşesc să se integreze cât şi cei care nu au avut acces la o educaţie datorită condiţiilor sau locului în care s-au născut) se autoizolează de celelalte “clase” superioare din punct de vedere intelectual, ajungând să se alăture masei ce reprezintă categoria celor săraci.

Existenţa aşezărilor de oameni lipsite chiar şi de şcoli denotă faptul că discriminarea în funcţie de educaţie este atât de severă încât nimeni nu doreşte să acorde măcar o şansă copiilor celor fără studii. În acest caz, poate fi vorba, bineînţeles, şi de o lipsă de interes faţă de educarea maselor neprivilegiate generată de necesitatea prezenţei, în orice societate, a unei clase de oameni fără acces la cultură fiindcă aceştia vor reprezenta mereu forţă de lucru ieftină. Din momentul în care un om renunţă să mai lupte cu cei care îl privesc de sus datorită educaţiei sale, el abandonează orice dorinţă de a mai urma studii şi se mulţumeşte cu o meserie ce implică forţă fizică sau activităţi înjositoare, inacceptabile pentru o persoană care are alte alternative datorită pregătirii sale.