Etnia rromă în contact cu societetea românească

Dupa cum putem observa, tot mai des auzim vorbindu-se despre problema Rromilor din Romania, despre marginalizarea Rromilor de catre societate dar mai ales despre o tipologie clasica a Rromilor. Insa cati dintre noi cunoastem toate elementele acestei probleme si cati judecam fara sa ii cunoastem cu adevarat?In continuare voi prezenta o scurta istorie a etniei rrome.

1. Istoric

Prima atestare documentara a existenţei unei comunităţi de Rromi este din 1068, din vremea Imperiului Bizantin. Rromii au fost denumiţi în diferite feluri de către popoarele cu care au intrat în contact: „arami” (pagân, armean), „gypsy”(egiptean), „saracin”(arab), „athinganoi” (ţigan).

Despre locul de origine al Rromilor există mai multe teorii. Unii specialişti (romanologi) consideră că aceştia ar proveni din Egipt, în timp ce alţii spun ca ar proveni din nord-vestul Indiei, din provincia Punjab.

Astfel, traseul principalelor grupuri de rromi străbate Persia, Armenia, Imperiul Bizantin şi Peninsula Balcanică. Sosirea lor in Asia Mică are loc începand cu secolul XI, iar la începutul secolului al XIV-lea rromii sunt semnalaţi în insula Creta şi in Pelopones. Teritoriile din sudul Dunării constituie locul de unde rromii s-au raspândit, în perioada urmatoare, în mai multe regiuni ale continentului european, inclusiv în Ţările Romane. Este sigur însă ca migraţia Rromilor către Europa s-a făcut treptat cu opriri în Grecia, Bulgaria, Serbia, Ţara Românească, Moldova, Transilvania dar şi în vestul continentului.

Rromii au fost recunoscuţi ca minoritate naţională la scurtă vreme după răsturnarea regimului comunist. Deşi acest lucru a presupus câştigarea unor drepturi politice şi civile, deteriorarea situaţiei economice şi sociale a Rromilor a continuat.

Diferitele comunităţi de rromi (circa 40 existente) au înfiinţat numeroase formaţiuni politice şi organizaţii civice, dintre care amintim: Partida Rromilor, Federaţia Etnică a Rromilor, Partidul Democrat al Rromilor, Lăutarilor şi Rudarilor din România, Asociaţia Studenţilor Rromi, Asociaţia Femeilor Rrome din România, Fundaţia Phoenix, Comunitatea Etniei Rromilor din România etc.

Rromii au supravietuit de milenii tocmai prin pastrarea traditiilor. Chiar si acum, in secolul XXI, cei aproape 8 000 000 de Rromi care traiesc in Europa, constituie o etnie distincta, cu reguli si legi proprii. Totusi, in randul Rromilor se face simtita schimbarea, adaptarea la viata moderna.

Cuvantul “rom” işi are originile, conform unei teorii, în perioada petrecuta în Imperiul Bizantin. Astfel, termenul provine din denumirea generica utilizată pentru populaţia Imperiului în perioada respectiva: “romaios”. Alte ipoteze susţin însă provenienţa cuvantului din limba arhaica utilizată de aceasta populaţie înainte de părăsirea teritoriului Indiei.

„Rrom” este un cuvânt vechi al limbii rromani, folosit dintotdeauna pentru desemnarea apartenenţei etnice a Rromilor. După cea mai bine documentată ipoteză, termenul provine din cuvântul prakrit „dom” (cu d celebralizat), care însemna „om” şi se referea, pe de o parte, la imigranţii indieni provenind din diverse grupuri etnice, care s-au amestecat şi au realizat căsătorii mixte în Persia, formându-se ca popor acolo şi pornind apoi spre Europa, iar pe de altă parte, la un subgrup etnic din India, care există şi astăzi. Evoluţia fonetică firească a condus la transformarea cuvântului „dom”, cu d celebralizat, în cuvântul „rrom”, cu r nazalizat.

Acestia au venit in urma unei mari miscari migratorii,si la inceput,majoritatea au fost liberi si isi castigau existenta din mestesug (prelucrarea lemnului,metalelor etc). Nicolae Gheorghe, un specialist în problema Rromilor , sustine ca sclavia a fost rezultatul cresterii masurilor stringente luate de proprietarii de pamânturi, de curtile domnesti si de manastiri pentru a preveni ca forta de munca, pe care o constituia populatie roma, sa paraseasca principatele. Ei începusera sa plece din principatele românesti pentru a scapa de pretentiile, mai apasatoare ca niciodata si de "dependenta fiscala limitata de domnitorii români" cautând o "dependenta personala nelimitata de marii latifundiari ai tarii, de manastiri si de boieri". Tratamentul aplicat Rromilor în perioada sclaviei era unul extrem de dur. Aveau mai putine drepturi decât un iobag din nastere - latifundiarii având chiar si dreptul de a-i vinde sau de a-i oferi ca dar. Codul civil stipula ca rromii veniti din afara granitelor sa fie proprietatea statului; în plus, fiecare copil rom nascut între granitele principatelor devenea implicit sclav. Codul lui Basil, Lupul Moldovei, datat 1654, contine referinte cu privire la tratamentele si pedepsele la care erau supusi sclavii. In Evul Mediu, rolul Rromilor ca si sclavi a crescut sub influenta imperiului otoman, acestia fiind impartiti in diverse categorii (tigani de casa, de ogor, de curte etc).

Pe la mijlocul secolului, în 1842, câtiva proprietari de sclavi din Moldova au dat un exemplu, eliberându-i pe acestia. O data ce sclavia a fost abolita, multi rromi au parasit România pentru a se îndrepta spre vestul Europei sau spre America de Nord. Cei care au ramas si-au dat seama curând ca situatia lor nu se îmbunatatise în mod simtitor - fusesera eliberati într-adevar, dar nu li se daduse nici o bucata de pamânt. Aceasta situatie i-a determinat sa se îndrepte spre ocupatii care au dus la mentinerea conditiei lor de saracie si discriminare. Au contribuit la dezvoltarea unor meserii cum ar fi prelucrarea metalelor si a lemnului, iar pentru a supravietui au început sa foloseasca resurse modeste (cu un potential economic scazut) cum ar fi procurarea si vinderea sticlelor goale sau exploatarea marginala a colectivitatii (ghicitul, cersitul) ( Zamfir, C, Zamfir, E., 1993 p 29).

În timpul regimului comunist, mai ales în anii '60, nationalismul a devenit o unealta ideologica de prima clasa, rromii erau considerati elemente straine ce trebuiau sa devina românesti, cultura lor fiind considerata ca o cultura a subdezvoltarii si a saraciei. Conform principiilor regimului comunist, ocupatiile "private" trebuiau sa dispara. Ca urmare, toate fabricile particulare ce aveau proprietari privati au fost confiscate de stat, acelasi tratament fiind aplicat tuturor materialelor si uneltelor folosite de Rromi în ocupatiile lor traditionale (prelucrarea metalelor, a lemnului, confectionarea bijuteriilor), mai ales aurul folosit pentru bijuterii. Simultan, acestia erau integrati în activitatile agricole efectuate în cadrul cooperativelor agricole de productie. Cei care erau priceputi la prelucrarea metalelor, erau recrutati de cooperativele metalurgice. Regimul comunist a distrus multe dintre traditiile Rromilor, integrandu-i fortat in sistemul de stat, cei ce refuzau erau considerati „paria” si trebuiau exterminati.

În ultimii zece ani ai regimului comunist, dezorganizarea sociala si crizele economice au oprit procesul "modernizarii" (statul le asigura locuinte, locuri de munca, iar copiilor le oferea oportunitati de a frecventa scoala) si asimilarii populatiei roma. Acest lucru a condus înapoi la strategiile traditionale (vietuirea la marginea societatii în conditii de saracie si izolare) de adaptare la situatiile dificile datorate noului context. Deoarece multi rromi si-au pierdut slujbele si odata cu ele avantajele pe care le aveau în calitate de angajati (cum ar fi alocatiile copiilor, dreptul de pensionare sau dreptul de a avea o casa) unii dintre ei s-au îndreptat spre activitati ilicite, ceea ce a dus din nou la marginalizare, delincventa si saracie. Acest lucru a justificat stereotipurile negative despre rromi si a sporit atitudinile ostile ale majoritatii populatiei (Zamfir, C, Zamfir, E. 1993 p 159).