Etnologie

Motto : Secretul Bogăției și al Fericirii este acela de a da în dar, de a nu păstra și de a nu căuta Bogăția, ci s-o dărui, pentru ca să revină, ea însăși, sub forma în care a fost dăruită, în această lume, dar și în cealaltă. Renunțarea de sine, să cîștigi doar pentru ca să dai, iată legea care este și lege a naturii, sursa adevăratului profit.

( Marcel Mauss, Comentariu la Mahabharata.)

Unul dintre cei mai cunoscuţi cercetători care au analizat extensiv fenomenul de dar este un sociolog, antropolog şi etnolog francez, Marcel Mauss (1872-1950), considerat de conaţionalii săi „părintele antropologiei franceze”. El a dedicat acestui aspect un amplu articol monografic: Essai sur le don(Eseu despre dar), apărut în 1923.După Dicționarul de sociologie, darul ar fi un “obiect material cu valoare utilitară (de consum) sau numai simbolică , oferit sau primit ca mijlocire a unei relații sociale de prietenie, de vecinătate , de cooperare, de prestigiu, de ierarhie sau chiar de rivalitate”. Autorul francez a studiat darul în mai multe spații istorico-simbolice , cum ar fi cele ale Polineziei, Melaneziei sau cele ale nord-vestului american,

Cu ajutorul unor exemple referitoare la diverse culturi, Marcel Mauss susţine că darul contra-darul creează, în grupurile umane, o stare de dependenţă reciprocă, iar acesta permite menţinerea sau recrearea permanentă a legăturii sociale.

Care este regula de drept și de interes care, în societățile trecute sau arhaice, face ca darul primit să fie înapoiat în mod obligatoriu? Ce forță există în obiectul pe care îl oferim, forță care îl determină pe cel care îl primește să întoarcă darul la rândul său?

Sistemul prestațiilor totale reprezintă un process în cadrul căruia colectivitățile se obligă reciproc,schimbă și contractează atât bunuri și averi mobile și imobile, lucruri necesare economic, cât și formule de politețe, ospețe, ritualuri, femei, copii, servicii militare, dansuri, sărbători, târguri, în care piața nu constituie decât un moment și în care circulația nu este decât unul dintre termenii unui contract mult mai general.

Potlatch -„a hrăni”, „a mânca”. Formă a prestațiilor totale care implică un principiu de

Rivalitate și antagonism care domină toate practicile. Se ajunge până la luptă, până la trimiterea la moarte a șefilor și a nobililor care se înfruntă astfel. Pe de altă parte, se merge până la distrugerea somptuoasă a bogățiilor pentru a eclipsa șeful rival astfel, rezultă o lupta între nobili pentru a stabili o ierarhie între ei de care profită apoi întregul clan. Era un mod de a menţine relaţiile ierahice în cadrul clanului sau între diferite clanuri, sate ori triburi. Prezent la triburile din nord-vestul american, la cele dintr-o parte a nordului american, în Melanezia și în Noua Guinee.

DARUL ÎN CREȘTINISMUL ORTODOX ROMÂNESC

Darurile în creștinism stau sub semnul Sfântului Duh.Condiția survenirii lor în lume este “curățarea de patimi”. Darurile Sf. Duh sunt daruri “de luminare a minții și tocmai de aceea daruri de fortificare a ei în orientarea spre Dumnezeu”. Dumitru Stăniloae găsește cinci asemenea daruri:

I. Darul botezului, cel care consacră tânăra ființă umană într-o altă dimensiune spitituală

II. Darul științei, în sensul unei cunoașteri ascunse care ne inițiază în universul lucrurilor bune și drepte

III. Darul cunoștinței, este cel care-l completează pe cel anterior. Dacă darul științei îți ofera posibilitatea discernerii adevăratului bine de rău, cel al cunoașterii îți dezvăluie însăși rațiunea sau motivația mai adâncă a fiecărei porunci și a fiecărei virtuți.

IV. Darul întelegerii, care face cu putință o simbioză desăvârșită între natura umană și rațiunea sacră. Dobândind acest dar, ajungem să înțelegem pentru că noi înșine suntem ceea ce înțelegem

V. Darul înțelepciunii, este cel al înălțării la cauza rațiunilor duhovnicești din porunci și la unirea cu ea.

Ospitalitatea- este o formă sublimă a dăruirii. E. Bernea vede în ea un temei aproape metafizic al adevărului creștin. Ospitalitatea “înseamnă suflet deschis, primitor și binefăcător, înseamnă lege a omeniei dincolo de alegere”. După cum înțeleg darul și ospitalitatea, oamenii se împart în cei care iau și cei care dau. “Omul care ia dovedește sărăcie interioară, omul care dăruie, dimpotrivă, bogăție”

Principiul darului-numit și plocon, cinste, prinos, în spațiul tradițional românesc este Reciprocitatea. Darul se restituia sau nu avea loc sub nici un chip. Dee aceea rostul lui viza și integrarea socială sub semnul cutumelor și mentalităților creștine. Câteva ipostaze ale darului ân tradiția românească sunt:

o Darul la naștere. Pentru a persuada vocile destinului care prococeau copilul la naștere , se oferea ursitoarelor în dar o masă. Așezată la capul copilului, ea cuprindea alimente variate, proaspete, gustoase. Darul adresat ursitoarelor avea însă și un sens sacrificial. Obiectele dăruite acestora erau de fapt substituite târzii ale întâiului sacrificiu. Se oferea o brăciră noua, de culoare roșie, vin roșu și un pahar de apș legat cu trei fire de mștase roșie. Toate aceste componente ale sacrificiului simbolic substituiau de fap sângele.

o Darul pâinii și al vinului. Oferindu-se pâine și vin, se oferea întreaga hrană a naturii omenești.Simbolistica lor se întemeiază pe textul liturghic creștin. Dăruindu-se pâinea și vinul, se dăruia “întrucâtva cel mai bun produs al strădaniei românești”