Familia în Societatea Contemporană

Familia reprezintă un sistem de referinţă important pentru modul de elaborare, aplicare şi evaluare a politicilor sociale în general. Aceasta se datorează faptului că familia este una dintre cele mai stabile forme de comunităţi umane care asigură perpetuarea speciei, evoluţia şi continuitatea vieţii sociale. Familia a fost considerată totdeauna şi o sursă de creare a bunăstării, presupunând participarea membrilor ei la activităţile producătoare de venituri, sprijinul intergeneraţional (pe baza relaţiilor de rudenie), menţinerea solidarităţii acestora.

Familia constituie o formă superioară de comunitate, în principal a soţului, soţiei şi copiilor care se bazează pe relaţii sociale şi biologice, având drept scop suprem pregătirea unei generaţii sănătoase şi capabile de a participa la dezvoltarea societăţii.

În încercările de a defini familia se pot delimita două abordări: una sociologică şi alta juridică.

Din perspectivă sociologică, familia poate fi definită ca un grup social constituit pe baza relaţiilor de căsătorie, consanguinitate şi rudenie, membrii grupului împărtăşind sentimente, aspiraţii şi valori comune. Din această perspectivă, familia este un grup primar în care predomină relaţiile directe, informale, nemediate. Calitatea de grup primar nu semnifică absenţa normelor şi a reglementărilor. Dimpotrivă, familia este unul dintre grupurile primare cu cea mai mare responsabilitate normativă.

Din perspectivă juridică familia este un grup de persoane între care s-au stabilit un set de drepturi şi obligaţii, reglementat prin legi şi alte acte normative. Aceste norme stabilesc modul de încheiere a căsătoriei, paternitatea, drepturile şi obligaţiile soţilor, relaţiile dintre părinţi şi copii, modul de transmitere a moştenirii etc.

Cele două perspective se suprapun parţial. În unele situaţii, sensul sociologic al noţiunii de familie este mult mai larg decât sensul juridic, de exemplu, cuplurile consensuale, care au luat o mare extindere în societatea contemporană, sunt considerate familie de către sociologii familiei, întrucât ele îndeplinesc majoritatea funcţiilor unei familii.

Din punct de vedere juridic, cuplul consensual nu este o familie, deoarece raporturile dintre parteneri nu sunt sancţionate prin căsătorie legală. În alte situaţii, sensul juridic poate fi mai larg decât sensul sociologic. De exemplu, un cuplu separat prin divorţ nu mai este o familie, pentru că nu mai îndeplineşte funcţiile definitorii esenţiale ale familiei. Totuşi, separarea celor doi parteneri în menaje diferite nu semnifică încetarea oricăror raporturi juridice între ei. În situaţia în care partenerii care divorţează au copii, între ei continuă să existe anumite raportări juridice privind încredinţarea copiilor unuia dintre soţi, obligaţiile celuilalt soţ pentru sprijinul financiar al copiilor minori, dreptul la vizită etc.

Cele două perspective de abordare a familiei se completează reciproc. În unele situaţii, perspectiva sociologică poate conduce la modificarea perspectivei juridice şi implicit, la schimbarea reglementărilor legale privind familia.

Familia reprezintă un ansamblu de relaţii sociale reglementat prin norme juridice sau prin norme sociale difuze.

Relaţiile din cadrul familiei pot fi reduse la câteva categorii principale:

• relaţii între soţi (parteneri) reglementate prin căsătorie sau prin consens;

• relaţii între părinţi şi copii (între ascendenţi şi descendenţi);

• relaţii între descendenţi (între copiii aceluiaşi cuplu);

• relaţii de rudenie între membrii cuplului familial şi alte persoane (părinţii din familia de origine, socri, cumnaţi etc).

Multitudinea definiţiilor, ca şi diversitatea conotaţiilor conceptului de familie, ne sugerează varietatea tipurilor de familie şi a condiţiilor concrete în care se manifestă funcţiile ei.

Analiza sociologică distinge tipurile de familie, în funcţie de următoarele criterii principale:

1. În funcţie de numărul de generaţii, există:

- familia nucleară, restrânsă sau conjugală, alcătuită din soţ soţie şi, dacă este cazul, urmaşii lor. Familia nucleară completă presupune ocuparea celor trei poziţii-tip (tată, mamă, copil) şi, prin urmare, existenţa a cel puţin trei diade nucleare: soţ-soţie, tată-copil, mamă-copil (precum şi, eventual, un număr variabil de diade copil- copil). Familia nucleară incompletă implică ocuparea doar a uneia sau a două poziţii din cele trei posibile în familia nucleară.

- familia extinsă sau lărgită, formată din mai multe familii nucleare, aparţinând unor generaţii succesive. Sociologul american Smelser N. aprecia că familia extinsă reprezintă o anumită continuitate, înţelegându-se prin aceasta că în aceeaşi casă bătrânească trăiesc mai multe generaţii, continuându-se tradiţiile,

preocupările şi obiceiurile familiei respective. În acest caz, indivizii pot să dispară, sunt trecători, dar familia ca grup se menţine peste generaţii.Se poate delimita familia extinsă patriliniară, atunci când familiile sunt legate pe linie bărbătească şi familia extinsă matriliniară, când legătura este stabilită pe linie feminină.