Fenomenul Delincvenței Juvenile în Societatea Românească

Delincvenţa juvenilă şi problemele complexe, de un specific aparte, pe care le implică reprezintă o temă de mare interes pentru sociologie, care are rolul de a evalua amploarea şi a explica cauzele şi consecinţele acestui fenomen.

În ultimele decenii, delincvenţa juvenilă a devenit una din problemele sociale majore cu care s-a confruntat şi se confruntă societatea. Abordări profunde şi realiste ale acestui fenomen interpretează delincvenţa juvenilă ca fiind o problemă socială, care este determinată de alte probleme sociale, aflându-se în permanentă corelaţie cu modalităţile de gestionare a resurselor de către societate, de realizare a educaţiei şi de funcţionare a structurilor şi instituţiilor sociale dintr-un stat.

Din perspectiva abordării delincvenţei juvenile, există două aspecte importante care trebuie luate în considerare: vârsta celor implicaţi şi problemele care conduc, inevitabil, la manifestări delincvente. Sărăcia, lipsa de resurse, privarea de şanse, marginalizarea socială, anomia, lipsa de educaţie sunt doar câteva dintre acestea.

Totuşi, în ţările dezvoltate, cu programe de bunăstare şi dezvoltare, se înregistrează o creştere accentuată a delincvenţei juvenile. De exemplu, Statele Unite ale Americii, Anglia, Suedia sunt ţări în care se înregistrază extrem de multe delicte comise de minori şi tineri. Acest aspect ne conduce să apreciem că delincvenţa juvenilă nu cunoaşte bariere geografice sau niveluri de dezvoltare.

În România, delincvenţa juvenilă s-a agravat semnificativ după schimbarea socio-politică din 1989. Alături de sărăcie şi de inegalităţile sociale din ce în ce mai profunde, fenomenul de instituţionalizare a copiilor, abandonul familiar şi şcolar, absenţa programelor de protecţie au reprezentat factori importanţi în amplificarea fenomenului delincvenţei juvenile, la fel ca şi starea de anomie instituţională, morală şi legislativă.

Din aceste considerente, majoritatea delincvenţilor comit infracţiuni asupra proprietăţii, în comparaţie cu delincvenţii americani care comit infracţiuni violente, în special sub influenţa consumului de droguri.

În cuprinsul lucrării am realizat un demers privind analiza problematicii teoretice generale a delincvenţei juvenile, amintind principalele puncte de reper din literatura sociologică: definiţia, teoriile explicative (biologice, psihologice, sociologice, criminologice) privind manifestările acestui fenomen.

În abordarea cauzelor şi factorilor care determină creşterea fenomenului delincvenţei juvenile am avut în vedere evoluţia factorilor economici şi culturali, a mentalităţilor şi atitudinilor de tranziţie de la vechile la noile moduri de viaţă, normele de conduită, modelele de comportament şi resursele comunitare.

Aceste aspecte implică preocupări nu numai din partea sociologilor, ci şi a criminologilor, antropologilor, psihologilor, pedagogilor şi altor categorii de specialişti cu atribuţii în domeniu. Delincvenţa juvenilă presupune o analiză multidisciplinară a fenomenului, o analiză complexă.

Analizând datele statistice accesibile, situaţia delincvenţei juvenile după 1989, cadrul juridic al tratării problemei, se constată tendinţele de evoluţie a fenomenului, formele de conduite delincvente, elementele de noutate în comportamentul delincvent şi se caută explicaţiile acestor tendinţe, legate şi de problematica tranziţiei, de la modelul social vechi la cel în proces de construcţie şi consolidare.

Din anul 1990, când delincvenţa juvenilă a căpătat amploare deosebită, efortul investigativ a fost concentrat pe „copiii străzii”, cei internaţi în centrele de copii, în şcolile speciale, minorii internaţi în centrele de reeducare, în arestul poliţiei, în urma săvârşirii unor fapte penale grave, obiectivul investigărilor constituindu-l identificarea cauzelor şi a împrejurărilor care determină sau favorizează infracţionalitatea juvenilă.