Identitate Culturală în Era Globalizării

„Individul este cel care creează societatea şi cultura sau acestea din urmă sunt cele care-l modelează pe individ?”

Cultura este un fenomen complex, dependent de baza societăţilor din care face parte. Această dependenţă are două aspecte fundamentale: cei care produc şi cei care consumă bunurile culturale sunt membri ai societăţii, fac parte din diferite comunităţi (oraş, sat, naţiune etc.) şi grupuri sociale şi, ca atare, participarea lor la cultură – atât în calitate de producători, cât şi în calitate de consumatori de bunuri culturale – este determinată de legile sociale; sistemul culturii este încorporat unor reţele largi de relaţii cu alte sisteme ale societăţii, între care trebuie menţionat sistemul producţiei.

Relaţia societate-culturã este o relaţie de influenţare reciprocã, în care, în ultimã instanţã, starea culturii este determinatã de legile sistemului social global.

Cultura reprezintă un proces orientat, progresiv, dinamic, supus unor legităţi, continuităţi, discontinuităţi şi unor schimbări sub aspect calitativ şi cantitativ, proces în care se reflectă relaţia dintre tradiţie şi inovaţie, raportul dintre zestrea culturală şi creaţia de bunuri culturale.

Tradiţia este un fenomen de importanţă deosebită pentru cultură.

Prin ea se afirmă continuitatea valorilor, procesualitatea culturii, prin persistenţa unor valori în trecerile de la o cultură la alta, fără a exclude influenţele reciproce şi cadrul care oferă premise şi condiţii pentru realizarea inovaţiei culturale.

Inovaţia reprezintă mişcarea, transformarea, cultura în dezvoltare, care determină salturi calitative în procesul creaţiei de noi valori culturale.

Fenomenul cultural capătă noi dimensiuni o dată cu progresul economic, tehnico-ştiinţific şi cultural, dând naştere culturii de masă, Cultura de masã este definită, ca o concepţie asupra vieţii, ca formă de valorificare a existenţei, ca ideologie asumată şi trăită, dominantă şi, în general, ca vizând toate trăirile psihice rezultate din expunerea la acţiunea mijloacelor de comunicaţie de masă.

Cultura de masă a devenit posibilă datorită mijloacelor moderne de comunicare, datorită faptului că acestea sunt accesibile celor mai largi straturi ale populaţiei. Ea se adresează vizual şi auditiv consumatorului de cultură, oferindu-i un mediu în care toate aceste mijloace îi pot fi accesibile şi îi solicită interesele, preferinţele, pasiunile. Mijloacele moderne îndeplinesc atât rolul de transmiţător de cultură, de purtător al fluxului cultural, cât şi rolul de a fi, ele însele, valori ale culturii, care se integrează organic în mase. Ele sunt instrumente ale unei informări produse şi difuzate după o tehnică industrială, fiind caracteristice stadiului actual al dezvoltării societăţii în care întâlnim producţie de masă, consum de masă, difuzare de masă, auditoriu de masă. Se poate spune că existenţa şi acţiunea mijloacelor de comunicaţie de masă au efecte asupra conţinutului culturii tradiţionale, care se metamorfozează.

Unii prezintă cultura de masă ca o cultură standardizată, o cultură de piaţă, al cărei factor propulsor nu este interesul de a forma cunoştinţe înaintate, ci interesul material. În acest spirit, ea este privită ca un fenomen de cultură mediocră, care se deosebeşte de cultura superioară, ce nu este accesibilă omului de rând, ca o modalitate de „democratizare” a valorilor şi „kitsch”. Ea este definită ca ansamblu de mituri, imagini, modele culturale răspândire cu ajutorul tuturor mijloacelor de difuzare, ca tip de cultură care serveşte consumul, care răspândeşte conformismul.