Imaginea profesională - Cultura exteriorului - Ținuta de protocol

1. Imaginea profesională

Printre factorii care influențează opiniile în mediile profesionale se număra imaginea, autoritatea percepută, reușitele dm trecut și felul în care oamenii dintr-o firmă se comportă și se îmbracă.

FAPT: 30 de secunde. Acesta este intervalul de timp necesar pen-tru a ne forma o părere despre o persoană întâlnită pentru prima oară.

FAPT: Aspectul exterior este cea mai puternică formă de comuni-care non-verbala. 5 5 % din impactul primei impresii se bazează pc înfățișare și p e comportament, 36% sunt influențați de felul în care vorbim și doar 7% se bazează pe ceea ce spunem.

Sunt studii care au scos în evidență faptul că dintre doi candidați pentru aceeași poziție în cadrul unei companii, având același nivel de pregătire, cel cu o imagine personală și profe - sională adecvată va obține postul dorit, întrucât imaginea influențează cu 51 % o astfel de decizie.

Importanța unei imagini corecte este reflectată asupra activității profesionale chiar de la început, din momentul angajării și continuă în fiecare etapă de dezvoltare a carierei. De exemplu, în cazul unei pro-movări într-un post de director, imaginea proiectată influențează cu peste 20 % opțiunea celui în măsură să ia o astfel de decizie.

1.1 Mersul și ținuta.

Pentru orice om, mersul nu este doar o necesi-tate vitală, ci și o mișcare care produce plăcere sau bucurie. A merge trebuie în așa fel încât întreg organismul să poată profita de pe urma acestui mers . Există o întreagă știință ce vizează mersul corect, în care participă și se antrenează aproximativ 650 mușchi ai corpului omenesc, în timpul mersului se îmbunătățește funcția plămânului și a inimii. Un mers armonios necesită pași siguri, mâini angajate în ritmul mersului și dacă frumosul este simbolul binelui moral, atunci mersul omului nu include doar frumusețea exterioară, ci și pe cea morală. Mersul cu capul în jos, cu umerii sau brațele balansându-se, cu mâinile în buzunare, sunt dez-agreabili celor din jur. Unii încearcă să-și explice propriul mers aplecat sau incorect prin moștenirea de la părinți, nu orice om posedă calitatea de a merge și a se mișca frumos. Dar atât activitatea simplă, cât și ac-tivitatea care implică viața, îi sunt proprii firii omenești, este important de a învăța nu doar a merge frumos, ci și de a avea o ținută, o gestică, o mimică plăcută și adevărată.

1.2 Gestul

Are istoricul său. Evul Mediu a venit cu o percepție ușor diferită - gesturile erau expresia unei realități ascunse, descriau inte-riorul persoanei, îi caracterizau sufletul, viciile, slăbiciunile și virtu-țile. în exteriorul corpului, printr-o atitudine disciplinată a gesturilor, omul se putea modela, putea deveni mai bun. în zilele noastre, suma acestor gesturi, însumate în codul bunelor maniere, constituite într-un mijloc de a comunica cu ceilalți, repre-zintă o facilitate de a afișa simpatiile și antipatiile, de a lua contact cu ceilalți fară agresivitate, de a trece prin lume fară a deranja. Față de antichitate și evul mediu, când disciplina, ordinea și ierarhia erau im-puse de respectul acordat formei, spiritului și rațiunii, în prezent ac-centul este mutat aproape exclusiv pe materie, pe corp și pe pasiune. Astfel, prin intermediul gestului: ridicarea sprâncenelor, a degetului arătător care simbolizează pauza, clătinarea capului în stânga sau în dreapta - se poate exprima expresiv gândul. Este important să știm că gestul, ca și alte mișcări ale corpului, ar trebui să preceadă gândurile, nu să le depășească .

în educația expresivității gestului, trebuie să se ia în considerație temperamentul, caracterul, voința omului. Gesticulația exagerată cu mișcări abundente trădează caracterul coleric. Un gest lipsit de elegan-ță și sens este la fel de dăunător ca și un cuvânt spus nelalocul lui.

Dintre gesturile urâte fac parte și scărpinatul în cap, scobitul un-ghiilor, pocnirea degetelor, mișcarea umerilor. Gesticulația reprezintă un component al cultului personalității umane. Prin gest omul pune accent pe terminologia și limbajul comunicării. Cercetarea gesturilor au permis unor cercetători să conchidă că lumea interioară a individu-lui, aparent foarte inaccesibilă, poate fi studiată sub aspectul gesturilor care întrunesc mecanismele psihice ce le-au provocat.

în diferite zone geografice unul și același gest este interpretat diferit. în America un cerculeț alcătuit din degetul mare și cel arătător unite la vârf înseamnă OK, în Franța înseamnă zero, iar în Japonia bani.

1.3 Mimica

Este arta de a transmite prin intermediul mișcării mușchi - lor feței diferite stări sufletești, dispoziții, sentimente, gânduri. Astfel, expresia feței trebuie să corespundă caracterului vorbirii, esenței și sensului celor expuse. In popor se spune că fața este oglinda sufletului, psihologii și medicii adaugă că ochii sunt o continuare a creierului ieșită la suprafața chipului. Expresia feței sau a ochiului produce asupra copiilor o impresie mult mai puternică decât cuvântul.

Mimica eticii umaniste, spre deosebire de mimica eticii autoritare, permite ca în comunicare cu elevii să se strecoare efectul pe care îl întâlnim în educația tradițională. Comportările de tipul ochi deschiși, poziție nemișcată, sprâncene ridicate în sus, glas tremurător, mișcări încordate și rapide - toate trebuie scoase din uzul oricărei persoane, pentru că ele pot provoca o atmosfera încordată.

1.4 Ținuta vestimentară

Moda este o formă provizorie de standardi-zare a comportării care apare spontan sub influența dispozițiilor gustu-rilor și ocupațiilor oamenilor din societatea respectivă. Important este să avem simțul gustului și al măsurii. Bunul gust constă în alegerea vestimentației care îi stă bine omului, nu neapărat ca aceasta să fie la modă . îmbrăcămintea și coafura este cartea de vizită a omului și arată cine este el. Trebuie să luăm aminte că îmbrăcămintea sau haina este oricum corpul omului și ne dă o idee despre dispoziția lui sufletească. Cu toate acestea, ea nu poate fi supusă unor reguli fixe, pentru că nu toți au aceeași stare materială, același rang și nici gusturile nu sunt aceleași în toate țările.

1.5 Expresivitatea și ținuta

în lucrarea sa, ABC-ul comportării civi-lizate, N . Hares afirma că, pentru a avea o ținută frumoasă, e necesar a practica sistematic și corect gimnastica sau oricare alt sport. Ținuta și expresivitatea sunt strâns legate de starea psihică și dispoziția omului, de regimul de relaxare și încordare a mușchilor corpului, de dispoziția de lucru, de cultura externă. Apare deseori întrebarea: de ce oare unele persoane stau în bancă sau în cantină gârboviți sau se prezintă cu un aer de o m obosit nedorind să-și țină corpul drept? Gârbovirea nu este doar o ținută urâtă, dar și una nesănătoasă. O spinare gârbovită creează mari probleme în funcționarea normală a sistemului nervos. Plămânii nu se pot alimenta cu oxigen și nu funcționează normal. Conștientiza-rea specificului expresivității și ținutei poate începe cu autoreglarea psihofizică, cu un antrenament autogen și poate continua cu exerciții de formare a deprinderilor de ținută și expresivitate corectă și frumoasă .