Extras din referat
Tinerii care împlinesc vârsta de ieșire din sistemul de protecție reprezintă unul din grupurile cele mai problematice și vulnerabile din România. Realitatea atestă faptul că nu există încă suficiente soluții la îndemâna specialiștilor pentru a oferi o protecție reală acestui grup. În esență, grupul rămâne o problemă dificilă, în primul rând datorită insuficienței măsurilor de sprijin real în momentul părăsirii instituției, acest lucru cumulându-se problemelor deja create de instituționalizare și vulnerabilităților membrilor săi. Vulnerabilitatea grupului crește o dată cu ieșirea din instituție, dată fiind lipsa de soluții viabile pentru tinerii instituționalizați. Grupul are o rată mare de eșec în ceea ce privește inserția socială. Din această cauză, grupul generează probleme sociale crescânde, furnizând clienți sistemului de îngrijire a adulților, penitenciarelor, rețelelor de trafic și prostituție.
Una din principalele și cele mai importante probleme pe care tinerii care părăsesc sistemul de asistență socială le au sunt legate de nivelul ridicat de dependență pe care aceștia îl au față de sistemul de protecție socială. Acest grup țintă s-a dovedit a fi mai mereu în căutarea unui ajutor exterior, fie că este vorba de instituțiile statului, fie că este vorba de organizații non-profit de profil, negășindu-și resursele interne necesare pentru o integrare sănătoasă și de durată în sistemul social. Alte probleme, pe care tinerii, care sunt externați din centrele de plasament sau cele rezidențiale le au, sunt legate de lipsa de perseverență și continuitate în procesul de integrare socială, aceștia manifestând o toleranță foarte mică la stres și la efortul îndelungat pe care trebuie să îl facă pentru a se integra social, pentru a-și găsi și păstra un loc de muncă care să le aducă venituri permanente devenind independenți în traiul de zi cu zi. Însă, nu numai lipsa lor de continuitate în căutarea și păstrarea unui loc de muncă plătit este o problemă ci intervine și problema tipului de locuri de muncă obținute de către aceștia, fiind lipsiți de experiență și neavând o calificare anume, acest aspect fiind din nou o piedică în câștigarea independenței dorite.
Este o etapă a vieții dificilă pentru orice tânăr, dar cu atât mai dificilă pentru cei care au beneficiat până la aceasta vârsta de o protecție și rămân fără nici un sprijin. Sunt mai multe motive pentru care sunt expuși marginalizării, și anume:
- întâmpină greutăți la angajare, fiind expuși șomajului;
- sunt expuși vagabondajului și delincvenței;
- nu au o locuință și nici posibilități de închiriere sau de cumpărare;
- cad adesea victime ale criminalității, consumului de droguri, exploatării sexuale;
- nu au familie care să îi sprijine și nici mijloace proprii de subzistență.
Cea mai mare problemă pe care o întâmpină acești tineri este găsirea unei locuințe și a unui loc de muncă care să le permită începutul unui trai independent.
Cadrul legislativ
În ceea ce privește tinerii care părăsesc centrele de plasament și sunt in dificultate, au fost adoptate o serie de acte normative care în mod direct sau indirect fac referire la modul în care statul, prin instituțiile sale poate interveni sau sprijini integrarea socio- profesională.
Astfel, conform legii nr.272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copiilor, protecția specială se acordă la cerere, tânărului care își continuă studiile într-o formă de învățământ la zi, până la vârsta de 26 de ani (prin Hotărârea emisă de Comisia pentru Protecția Copilului sau Sentință Civilă după caz). Tânărul care a dobândit capacitatea deplină de exercițiu și a beneficiat de o măsură de protecție specială, dar care nu își continuă studiile, fiind confruntat cu riscul excluderii sociale, beneficiază la cerere, pe o perioadă de până la 2 ani, de protecție specială, în scopul facilitării integrării sale în societate. În cazul în care se face dovada că tânărului i s-au oferit un loc de muncă și/sau locuință, iar acesta le-a refuzat ori le-a pierdut din motive imputabile lui, cele prezentate mai sus nu mai sunt aplicabile.
Bibliografie
- ,,Manual de bune practici în asistența socială comunitară”, Material elaborat de către World Vision România - Biroul Iași în cadrul proiectului “ Formarea lucrătorilor sociali din mediul rural“, 2012
- ,,Manual de proceduri privind inserția socio-profesională a tinerilor care părăsesc sistemul de protecție a copilului”, Hope and Homes for Children România, Salvați Copiii, România- București: Europrint, 2006
- Comisia Europeană, Europa 2020 - ,,O strategie europeană pentru o creștere inteligentă, ecologică și favorabilă incluziunii”, 2010, disponibil online la http://ec.europa.eu/eu2020/index_en.htm.
- Ghebuță, A., Tuduri, R., 2010, ,,Abilități de viață - resurse active- ghid pentru formatori”, Casa de Editură Venus, Iași, p.13-21
- Hotărârea nr. 669/2006 privind aprobarea Strategiei naționale de incluziune socială a tinerilor care părăsesc sistemul de protecție a copilului
- postinstitutionalizati-pe-piata-muncii/
- Muga, M.(coord.), 2005, ,,Studiu privind situația tinerilor ce părăsesc sistemul de protecție a copilului’’, Editura Institutul Național de cercetare științifică în domeniul muncii și protecției sociale, București
- Onica-Chipea, Lavinia, Stanciu, Simona și Chipea, Floare, ,,Efectele instituționalizării asupra copiilor din România”, Universitatea din Oradea, România
- Tănase, I., Suciu, A.M., Iosifescu, A., ,,Tinerii în România: demersuri de incluziune socială. Perspective asupra politicilor de ocupare pentru tineri”, București, 2011
Preview document
Conținut arhivă zip
- Integrarea socio-profesionala a tinerilor care parasesc sistemul de asistenta sociala.doc