Intervenția psihosociologică, rezolvarea problemelor și bucuria fundamentată

La limită, există două perspective din care putem privi viața noastră și a mediului social în care trăim. Într-o primă perspectivă, am putea vedea lucrurile ca pe o mare de bucurie care este doar tulburată, din când în când, de probleme personale sau sociale, de la cele mai mărunte la cele mai mari, de la adieri care abia dacă ne irită pielea, deranjante totuși, la furtuni gata să ne prindă în vârtejul lor și să ne scufunde. Într-o a doua perspectivă, am putea vedea lucrurile ca pe o mare în permanentă furtună pe care, din când în când, mai apar și razele bucuriei. Dar care este adevărul în cele din urmă? Probabil greu de stabilit de o manieră generală și liniară, adică mult simplificată. Ne mai putem întreba și în legătură cu știința, cea menită să identifice adevărul: unde este locul ei într-una sau alta dintre cele două perspective. Din nou, pare a fi în joc mai mult o problemă de reprezentare, deși în realitate nu este chiar așa. Științele, cum este și cazul psihologiei sociale, sunt genetic și funcțional strâns legate de rezolvarea de probleme, indiferent dacă, în diferite etape, sunt „științe pure” sau „științe aplicate”. (Steele și Pierce, 2008, p. 3).

Provocarea lansată de coordonatorul acestui volum este una menită să răstoarne această paradigmă sau măcar tinde spre aceasta. Dar până la răsturnarea paradigmatică, materialul de lucru este dat totuși de perspectiva în care viața noastră și a societății în care trăim este una problematică, bucuria fiind un câmp de câștigat, inclusiv cu sprijinul psihologiei sociale aplicate.

Vom încerca în contribuția de față să aducem în prim plan problematica de bază a psihologiei sociale și sociologiei, regrupând în jurul conceptului de intervenție o serie de considerații sintetizate de noi, în baza literaturii de specialitate, într-o serie de lucrări anterioare. (A se vedea Pascaru, 2011; Pascaru, 2012; Pascaru, 2013).

1. Psihologia socială aplicată și deschiderile ei

Psihologia socială aplicată este o ramură a psihologiei sociale care recurge la teoriile, principiile, metodele și datele psihologiei sociale pentru a contribui la: 1) înțelegerea unor probleme sociale de ordin practic și 2) dezvoltarea unor strategii de intervenție care să sprijine optimizarea modului de funcționare a indivizilor, grupurilor, organizațiilor, comunităților și societăților în raport cu anumite probleme de natură socială și practică. Din punctul de vedere al autorilor mai sus amintiți, ceea ce este specific psihologiei sociale aplicate și o distinge ca și ramură a psihologiei sociale, este această preocupare pentru dezvoltarea unor strategii de intervenție, primele studii de psihosociologie aplicată au fost legate de mediul muncii sau de studiile asupra deciziilor judecătorești.

Lewin a fost cel care, la începutul anilor 30, a început să investigheze o serie de aspecte practice și de probleme sociale. Era vorba de felul în care ar putea fi oamenii determinați să adopte o dietă mai sănătoasă sau de modul cum sunt influențate relațiile interpersonale și productivitatea în muncă de către stilul de conducere. Între 1930 și 1940, a crescut în mod considerabil interesul vizavi de problemele aplicative și practice, multe dintre acestea fiind consecințe ale dezvoltării nazismului și ale celui de al doilea război mondial. Unii specialiști germani au afirmat că Adolf Hitler a avut mai multă influență asupra dezvoltării psihologiei sociale decât a avut oricine altcineva, inclusiv cei mai proeminenți cercetători, acțiunile lui Hitler făcându-i pe oameni să își pună o serie de întrebări cu privire la cauzele unor fenomene psihosociale relevante precum violența, genocidul, conformitatea, sau obediența.

Si evenimentele din anii 60 au dus la creșterea interesului față de psihologia socială aplicată. O serie de evenimente extrem de relevante din punct de vedere politic și social (de exemplu, asasinarea lui J. F. Kennedy sau a lui Martin Luther King, războiul din Vietnam) au dus la creșterea atenției vizavi de o serie de aspecte relevante ale societății americane. În acest context, au apărut solicitări, atât din interiorul psihologiei cât și din partea membrilor societății, pentru ca psihologia să devină mai relevantă din punct de vedere social. Ca și o consecință a acestor dezvoltări, psihologia socială aplicată s-a constituit de-a lungul anilor 70 ca și domeniu clar delimitat, un moment semnificativ fiind apariția unei reviste dedicate în mod specific aspectelor aplicative și cercetării: Journal of Applied Social Psychology, în 1970-1971.

Psihologia socială aplicată, este orientată atât spre rezolvarea unor probleme sociale cât și spre rezolvarea unor probleme practice.

Problemele sociale se disting prin aria lor de manifestare și extindere și prin aceea că impun soluții la scară socială. Sunt amintite adesea SIDA, abuzul de substanțe, prejudecățile și discriminarea, crima, delincvența juvenilă, luptele dintre bande etc. Specialiștii erau convinși că pentru a ameliora multe dintre situațiile problematice cu care ne confruntăm azi, „trebuie să se producă schimbări tocmai la nivelul fenomenelor care constituie domeniul fundamental de studiu al psihologiei sociale: atitudinile, valorile și stilul de viață al persoanelor.” Ni se semnala de asemenea faptul că pot exista probleme care, la un anumit nivel să își aibă originea în științele non-sociale (biologie, geologie, fizică, inginerie) dar care să fie în același timp legate puternic de comportamentul social și, prin urmare, să fie abordabile prin prisma soluțiilor oferite de științele sociale. Ca exemplu, erau amintite în context problemele care țin de protecția mediului. Dar, ne avertizau aceeași autori, psihologia socială aplicată se apleacă și „asupra altor circumstanțe indezirabile sau nesatisfăcătoare, care nu pot fi calificate drept probleme sociale, în sensul convențional al termenului.” Nivelul de coeziune scăzut a unei echipe sportive sau procese ineficiente de luare a deciziei sunt situații în care psihologia socială poate interveni eficient. Astfel de situații nesatisfăcătoare cu care se confruntă oamenii, scriau Schneider, Gruman și Coutts, sunt numite probleme practice, „pentru a le distinge de cele care sunt denumite în mod convențional probleme sociale ”.

Nu numai în situații problematice poate interveni psihologia socială. Domeniul de aplicare al acesteia, după Schneider, Gruman și Coutts, „poate fi extins și la optimizarea unei situații care este deja acceptabilă sau chiar favorabilă.” (Schneider, Gruman și Coutts, 2005, p. 10). Și autorii citați exemplificau cum, în sport, pot fi utilizate strategii care să optimizeze comunicarea focalizată pe scop a unei echipe care are deja un raport bun între meciurile câștigate și cele pierdute.

În termenii viziunii date de acest volum, noi am spune că nu numai pentru eliminarea (diminuarea) unor probleme care umbresc bucuria noastră de zi cu zi poate fi folosită psihologia socială ci și pentru a mări bucuria sau intensitatea ei, atunci când problemele lipsesc.

„Aproape nu există sectoare ale vieții sociale în care psihologia socială să nu găsească aplicații”, aprecia Petru Iluț (2009, p. 111). Mai mult, este de reținut aici faptul că putem folosi cunoștințele din psihologia socială și în scopul optimizării propriei vieți. (Schneider, Gruman și Coutts, 2005, pp. 10-11). Noi vom prezenta în contribuția de față felul în care, cu ajutorul psihologiei sociale, putem interveni în rezolvarea problemelor sau în augmentarea bucuriilor vieții noastre cotidiene. Va fi o scurtă incursiune în domeniul intervențiilor personale. Până atunci considerăm însă oportună prezentarea succintă a ceea ce psihosociologii numesc intervenții programatice (programatic interventions) și care implică existența prealabilă a unui program (design) de intervenție. (Lodzinsky, Motomura și Schneider, 2005, p. 56).