Introducere în sociologia rurală

Comunitatile rurale

-Unitati teritoriale si grupuri umane

Atat in lumea europeana industrializata si modernizata ,cat si in pampasurile Americii Latine, in regiunile tropicale ale Africii,in pamanturile sterpe ale Orientului Mijlociu ori in Nordul ingetat, umanitatea este organizata ,de milenii,pe trepte de dezvoltare ,in unitati teritoriale in care se afla grupuri umane mai mari sau mai mici ,in conditii de vietuire mai aproape de natura ori dominate de componente artificiale si confortabile. Intr-o distinctie simpla,aceste unitati teritoriale si grupari umane sunt organizate in comunitati rurale si urbane.Clasificate descrescator ,dupa intindere si numar de locuitori ,aceste unitati sunt:metropola,orasul,satul si catunul.Catunul si satul sunt unitati teritoriale oraganizate pe un spatiu mai intins sau mai restrans,ce cuprinde o „vatra”(centru) strabatuta de un drum principal,pe care sunt insirate liniar,de o parte si de alta,gospodarii si gradini.In jurul vetrei si al drumului principal ,sunt dispuse radial,in functie de structura terenului,drumuri secundare(„ulite”),cu aceeasi structura liniara a asezarii gospodariilor si gradinilor.In vatra satului se afla biserica si scoala,primaria,posta,dispensarul,caminul cultural,unitati comerciale.Mai multe catune alcatuiesc un sat,iar mai multe sate alcatuiesc o unitate administrativa:comuna.In satul desemnat drept centru comunal se afla primaria,consiliul local,posta,dispensarul medical, dispensarul veterinar,politia,unitatil CEC,biblioteca,organizatiile locale ale grupurilor politice.Satele care nu sunt centru de comuna au in „vatra” scoala,biserica si,in cele mai multe cazuri,un camin cultural.Satul reprezinta pe de o parte o unitate teritoriala ce contine reteaua de gospodarii,peisajul specific de campie,de munte si de deal, o retea hidrografica,mai mult sau mai putin bogata,o retea mai simpla sau mai complexa de drumuri si carari,ce asigura comunicarea intre gospodarii,intre gospodarii si terenurile arabile,pasuni si paduri.Pe de alta parte ,satul insumeaza o populatie omogena organizata pe familii,neamuri si vecinatati cu trasaturi comune:toti membrii comunitatii se cunosc intre ei,au aceeasi religie,aceeasi mentalitate,aceeasi cultura(orala),aceleasi ocupatii.Neamul reprezinta un sistem de inrudire mai complex decat familia.El cuprinde grupuri de familii care recunosc,in general pe linie paterna,un „batran comun”.In unele cazuri,acesti batrani au intemeiat asezari,catune si sate;de cele mai multe ori insa,un astfel de batran a intemeiat un grup de gospodarii,intr-un sector teritorial al satului. Catunele,grupuri de gospodarii agrar-pastorale fara vatra,fara scoala si biserica si unitate teritoriala constitutiva a unui sat,au fost de regula fondate de un astfel de „batran”.

Comunitatile rurale au in denumirea lor atat insemnele unui neam ce descinde dintr-un „batran comun”,cat si denominatii teritoriale.Aceasta distribuire de nume de „batrani” si denumiri geografice in identitatea unei comunitati-semn al unitatii in comunitatea rurala dintre teritoriu si grup uman –este un fenomen general si amestecat.Vecinatatea este,alturi de neam,al doilea sistem de relatii important si definitoriu pentru comunitatile rurale.In fapt,vecinatatea reprezinta o proximitate geografica,in care se afla o retea restransa de gospodarii,legate sau nu printr-un sistem de inrudire.Membrii acestor gospodarii isi spun”vecini” si intretin relatii de intrajutorare,de la micile schimburi de produse intre gospodine ,pana la participarea grupului de vecini la ridicarea unei case,a unui grajd,chiar la munci agricole.Exista vecinatati care functioneaza organizational dupa coduri scrise cu un lider numit „tata de vecinatate”,mai ales in arealul sasesc al comunitatilor rurale din Transilvania,si o vecinatate ce se manifesta prin reguli nescrise,in cazul „clacilor” si al „asezatorilor”.In satele moderne,actuale,intrajutorarea intre vecini se manifesta inca in organizarea botezurilor,nuntilor si inmormantarilor.La nivelul grupurilor umane,in comunitatile rurale mai exista diferentieri pe varsta si gen(in bisericile rurale grupurile de tineri stau separat de cele ale batranilor;tot separat sunt asezati in biserica barbatii si femeile),fapt ce contureaza un traditionalism specific.Regasim si azi acest traditionalism la nivelul activitatilor diferite pe care barbatii si femeile le practica in cadrul gospodariei taranesti.