Leadership și Management

Leadership si management

Modele ale conducerii

Modelul conducerii ca functie a persoanei

Aceasta paradigma situeaza în centrul activitatii de conducere persoana, care este facuta raspunzatoare de tot ce se întâmpla în actele de conducere. Din perspectiva acestui model, conducerea apare ca un act, un efect sau un atribut al liderului si numai al lui.

Se încearca descoperirea sau formarea în practica a conducatorului complet, care sa detina toate însusirile asociate cu succesul în activitatea de conducere. Lucrul acesta este imposibil. John C. Maxwell enumera 21 de calitati ale conducatorului de succes: caracter, carisma, angajare, comunicare, competenta, curaj, discernamânt, concentrare, generozitate, initiativa, ascultare, pasiune, atitudine, rezolvare de probleme, relatii, responsabilitate, siguranta, autodisciplina, servitate, învatare, viziune. Pe buna dreptate, cineva nu ar putea detine toate aceste calitati.

Daca persoana singura nu explica succesul conducatorului, s-a cautat raspunsul în afara ei, în situatie. A fost astfel construita o noua paradigma.

Modelul conducerii ca functie a situatiei

Punctul de vedere situational introdus în psihologia sociala de ceea ce s-a numit behaviorismul social al lui E. Tolman a fost preluat de teoria actiunii sociale (T. Parsons) si se pune aici accentul pe mediul social în care actioneaza oamenii, pe situatia în care se afla actorii.

Modelul situational preconizeaza si sustine în felul acesta ideea ca omul este un fel de marioneta, prizonier al situatiei, o functie a situatiei, care actioneaza numai dupa împrejurari.

Cele 2 modele ale conducerii, ca functie a persoanei si ca functie a situatiei fiind antitetice si exclusiviste nu au servit în contextul initial al explicarii succesului si s-a impus depasirea lor prin considerarea relatiei dintre ele.

Modelul conducerii ca functie a relatiei dintre persoana si situatie (Modelul mixt)

Conducerea este aici vazuta în functie de persoana cât si de loc sau, cum se spune în mod curent, ea presupune omul potrivit la locul potrivit.

În modelul mixt al conducerii, relatia persoana-situatie este foarte complexa. Este vorba de structurarea, stapânirea si transformarea situatiei si de interpretarea persoanei ca produs al situatiei, al relatiilor sociale si interpersonale care apar în cadrul situatiei.

Plusurile acestui model constau în faptul ca aduce o perspectiva mult mai complexa si mai realista cu privire la interpretarea leadershipului si în faptul ca modelul se dovedeste a fi viabil si din punct de vedere practic fiind în acord cu realitatile sociale si confirmat de viata sociala.

Limitele modelului mixt se refera la faptul ca unele din cercetari s-au efectuat pe grupuri artificiale în laborator si surprind numai elemente din evolutia grupului.

Delimitarea conceptuala leadership  management

Sub aspectul delimitarii conceptuale, primul autor care a tras o linie de demarcatie expresa între lideri si manageri este A. Zaleznik. El a recurs la un sistem de criterii în functie de care se fac analiza si caracterizarea liderilor si managerilor si a descoperit diferentieri majore între cele 2 categorii de conducatori.