Mana în folclorul românesc

Mana la popoareale primitive:

Certcetarile etnologice realizate de Codrington asupra malanezienilor aduc un nou termen ce va fi mult discutat in legatura cu teoria magiei si istoria religiilor - termenul fiind: ,,mana''. Din punct de vedere etimologic ,,mana'' apartine cercului de cultura malanezian si se mai gaseste in Indonesia si Polinezia si inseamna ,,forta'' sau ,,putere'' speciala, si este exemplificat ca un arbore care produce fructe mai bogate, o arma care doboara multi dusmani, un om care are noroc la vanat s.a. - toate acestea datorandu-se dupa credinta primitivilor - eficintei ,,manei'' care se gaseste in ele.

Codrington afirma ca mana pentru maleanezieni este o forta imateriala, intr-un anumit sens supranaturala, dar se manifesta prin forta fizica, sau prin orice fel de putere si superioritatea pe care o poseda omul. Datorita acestei puteri, oamenii pot controla si dirija fortele naturii, pot prezice viitorul, pot aduce fericirea sau nenorocirea s.a. Din aceasta credinta rezulta tot ce e magie si vrajitorie. Spre deosebire de Codrington, autori ca Mauss sau Hurbert sustin ca mana este ca ,,un ansamblu de valorii aspirate, o obiectivitate a ceea ce este gandit, iubit si dorit'' (Pavelescu,1998, p.192). Autorii citati afirma ca ,,mana'' este o substanta independenta transmisibila si contagioasa ce nu poate fi manuita decat de individualitati cu mana si prin ritualuri speciale numite ,,mana''.

Mana biblica:

In literatura scrisa europeana cuvantul ,,mana'' e introdus prin textele biblice. In Exod se spune ca evreii au fost hraniti cu ,,mana'' in desertul Arabiei timp de 40 de ani, dupa ce Moise i-a scos din tara din tara Egiptului si pana au intrat in Canaan. Mana cadea din cer simultan cu roua noptii si evreii o culegeau a doua zi dimineata, cate un omer . Mana semana cu bobul de coriandru (planta cu o samanta sferica, dar nu avea culoarea alba) si era alba, avea gust de turta cu miere.

In realitate mana este un graunte (care seamana cu semintele de coriandru), ce creste intr-un arbust spinos numit ,,alhagi'' din familia leguminoaselor, ce crestea in Desertul Asiei. Aceste graunte se numesc in araba ,,mana'' si gustul lor e ca si al zaharului.

Este considerat un miracol faptul ca fiii lui Israel au avut ,,mana'' tot anul, exeptand Sabatul, aceata fiind ceva iesit din comun pentru ca ,,mana'' se gaseste doar cateva luni pe an.

In descrierea Egiptului se spune ca in desert creste o planta grasa ale carei seminte le recolteaza arabii si fac din ele faina si paine. In mod asemanator, evreii faceau din mana o turta cu undelemn. Nu s-a putut stabili precis ce era mana evreilor, adica sa se concilieze textele biblice cu produsele alimentare din pustiul Arabiei, motiv pentru care nu s-a ajuns la concluzii sigure. De aceea, se presupune ca evreii ar fi intrebuintat sub numele de ,,mana'', doua sau chiar mai multe substante alimentare din Arabia. In sens larg, in cazul de fata, ,,mana'' este sinonim cu ,,hrana'' sau ,,aliment'.