Max Weber - Managementul birocratic

Date biografice

Karl Emil Maximilian „Max” Weber (1864-1920) a fost un sociolog, filosof, jurist și economist politic german, ale cărui idei au influențat profund teoria socială și cercetarea socială.

Principala preocupare intelectuală a lui Weber a fost înțelegerea proceselor de raționalizare, secularizare și „dezvrăjirea” pe care le-a asociat cu creșterea capitalismului și modernității, și pe care o vedea ca un rezultat al unui nou mod de gândire despre lume.

La vârsta de 18 ani, Weber intră la Facultatea de Drept din cadrul Universității din Heidelberg. În paralel cu studiile de drept, el participă și la cursuri de economie, istorie medievală, teologie și, în același timp, și-a satisfăcut parțial serviciul militar din Strasbourg.

În 1886 își termină lucrarea de licență, iar trei ani mai târziu, dobândește doctoratul în drept cu o teză intitulată „Istoria organizațiilor de afaceri medievale”.

Posibilitatea de a preda la nivel universitar este obținută odată cu publicarea lucrării „Istoria agriculturii romane și a importanței acesteia în cadrul dezvoltării legilor publice și private.”

În 1893, tânărul profesor se căsătorește cu Marianne Schnitger, o prolifică autoare feministă. Ea îi publică postum lucrările rămase în manuscris și îl face cunoscut la nivel mondial.

Cea mai cunoscută lucrare a sa este eseul „Etica protestantă și spiritul capitalismului”, lucrarea care a fost piatra de temelie în studiile sale de sociologie a religiilor. În această lucrare, Weber a argumentat faptul că religia este una dintre cauzele cele mai importante, care explică diferențele de dezvoltare dintre culturile Occidentale și cele Orientale, și a subliniat importanța protestantismului ascetic care a condus la nașterea capitalismului, a birocrației și a statului rațional-legal din Vest.

Într-o altă lucrare importantă, „Politica, ca și vocație”, Weber definește statul ca o entitate ce posedă monopolul asupra folosirii legitime a forței. Această idee a devenit o definiție fundamentală în studiul modern al științei politice în tradiția occidentală.

„Etica Protestantă și spiritul capitalismului” este o lucrare de sociologia religiilor scrisă de Max Weber, apărută în Germania în anul 1904. în cadrul acestei lucrări, Max Weber își propune să arate că etica și înțelegerea protestantă a lumii au influențat în mod pozitiv dezvoltarea capitalismului.

Definirea managamentului

Managementul reprezintă procesul de coordonare a resurselor materiale, umane, financiare și informaționale ale unei organizații, în scopul realizării obiectivelor esențiale ale acesteia.

Evoluția managemenului

De-a lungul evoluției omenirii, managementul a devenit un fenomen tot mai complex. Instrumentele managementului sub forma unui set distinct de proceduri, respectiv principiile managementului își au originile, aproape în întregime, în secolul XX.

Evoluția istorică a managementului cuprinde 3 abordări: abordarea clasică, abordarea comportamentală și abordarea cantitativă.

Abordarea clasică cuprinde:

- Managementul științific

- Teoria organizațională clasică

- Abordarea birocratică

Analiza structurilor administrative realizată de Weber poate fi pe deplin înțeleasă în contextual preocupărilor sale mai largi asupra caracteristicilor civilizației occidentale. În viziunea sa, trăsătura fundamentală, distinctivă a acestei civilizații o reprezintă creșterea gradului de raționalitate. Această caracteristică a fost dedusă de Weber pe baza analizei comparative a sistemelor juridice, religioase, politice și economice realizată între diferite perioade istorice și culture.