Metode de Cercetare în Sociologie

Capitolul I

Metodologia cercetarii : Intre teorie si normativitate

Intr-o forma sau alta, premisele unui proiect trebuie dezvoltate, particularizate, incarcate de semnificatii care se vor deschizatoare de drum pentru continuarea si nu pentru incetarea investigatiei. Inceputul prefigureaza in nuce propria sa devenire, dar numai printr-o desfasurare care nu poate impiedica aparitia surprizelor asociative.

Desfasurarea premiselor va fi focalizata asupra acelor probleme care enunta diversitatea orientarilor teoretice sau a practicilor de cercetare si care solicita sinteza posibila intr-un proiect metodologic adecvat nivelului de dezvoltareteoretica a sociologiei.

Daca admitem ca in sociologie nu s-a dezvoltat o metodologie unitara si universala, autonoma fata de universul teoretic luat ca referinta, ci mai de graba metodologii si strategii de investigare specifice diferitelor orientari teoretice si purtatoare ale ideologiei implicite sau explicite din cadrul acestora, atunci este necesar sa analizam principalele orientari teoretico-metodologice din sociologie si sa sesizam elementele de diferentiere si pe cele de convergenta.

1.1 Metoda sociologica de cercetare a societatii

propusa de Petre Andrei

Ideile directoare ale teoriei sociologice a lui Petre Andrei se intregesc in mod unitar cu preocuparea sa de a elabora si perfectiona o metoda de cercetare a realitatii sociale, conforma conceptiei sale generale integralist-deterministe. Punctul sau de vedere cu privire la metoda de cercetare, precum si solutiile pe care le da in aceasta problema, deosebit de importanta pentru viabilitatea si consolidarea sociologiei ca stiinta cu statut propriu, sunt atestate si sporite de gandirea sociologica contemporana.

Sociologia studiaza societatea ca intreg, ca totalitate de procese si fenomene. Realitatea sociala nu poate fi explicata in mod satisfacator numai prin partile sale componente, ci trebuie sa se aiba in vedere complexitatea ei. Societatea trebuie « privita ca o totalitate » , ireductibila la elementele, fenomenele si procesele sociale care o compun. Obiectul sociologiei il constituie realitatea sociala in procesualitatea realizarii sale continue. Ea « trebuie sa cerceteze realitatea sociala, aratandu-i natura si formele sale de manifestare, deci actul devenit , actul in forme sociale concrete, explicandu-l in mod cauzal, fara a se opri aici, deoarece intr-un astfel de caz risca sa nu poata explica societatea in mod complet. De aceea sociologia are datoria sa se ocupe si de realitatea in curs de devenire sau, cu alte cuvinte, de actiunea sociala. Aceasta insa trebuie inteleasa in sensul si directia ei ».

Activitatea de transformare a realitatii sociale este precedata, in conceptia lui Petre Andrei, de studierea si cunoasterea acesteia, de investigarea faptelor sociale si elaborarea unei teorii capabile sa fundamenteze actiunea practica de transformare a societatii. Teza in jurul careia pivoteaza teoria sa privind metodologia sociologiei este : prin practica catre stiinta si prin stiinta catre o practica transformatoare rationala, superior organizata.

Sociologia, noteaza Petre Andrei, in deplin acord cu parintele scolii franceze, « nu studiaza o asociatie de oameni in abstracto, nici forme goale de continut ». De aici si « stransa legatura » dintre sociologie si celelalte stiinte despre societate.

In functie de obiectul sociologiei – societatea luata ca intreg, in unitatea si diversitatea laturilor sale – Petre Andrei incearca sa gaseasca si o metoda de cercetare proprie pentru stiinta sociologiei. El porneste de la ideea ca aceasta nu este un lucru tocmai secundar, ci ea conditioneaza in mare masura insusi rezultatul activitatii sociologice, aflarea adevarului si, prin urmare, chiar stiinta sociologiei. ideile conform carora cunoasterea sociologica se face numai pe baza studierii realitatii, iar succesul acesteia depinde de priceperea si aplicarea corecta a metodei de cercetare devin coordonate principale ale conceptiei sale metodologice.Stabilirea precisa a metodei de cercetare are « o foarte mare importanta, pentru ca – precizeaza acesta – a explica metoda insemneaza a lamuri in buna parte si obiectul de cercetare ».

Principiile pe care le pune la baza alegerii si stabilirii metodei de cercetare se intemeiaza pe constatarea ca in toate domeniile, si mai ales in societate, faptele, fenomenele si procesele se completeaza neincetat, se conditioneazasi si se influenteaza unele pe altele. De aici, conchide ca metoda cea mai adecvata pentru stiinta sociologiei este cea sociologica sau integralista. Cu ajutorul ei sociologul poate studia orice proces si fenomen social prin prisma totului social, prin raportarea lui la viata sociala in integralitatea sa.

Metoda generala integralista este determinata, in conceptia lui Petre Andrei, de faptul ca « societatea... e un tot, care prezinta alte caractere decat acelea ale elementelor componente ». Viata sociala este mult mai complicata decat natura si mult mai schimbatoare decat aceasta. Obiectul sociologiei, « materialul pe care trebuie sa-l studieze aceasta stiinta este extrem de vast si de complicat ».

Intrebuintarea unei astfel de metode presupune prezenta si inglobarea in cercetarea realitatii sociale atat a inductiei si deductiei, cat si a metodei experimentale, istorice, psihologice, comparative, statistice etc. Cu ajutorul lor, sociologia poate cerceta si stabili legaturi si raporturi cauzale intre fenomene, poate face generalizari teoretice pentru intreaga societate.

Petre Andrei se opreste insistent la nivelul cunoasterii teoretice. El cultiva cu competenta cercetarea fundamentala in domeniul sociologiei. Stabilirea corpus-ului ei de concepte, dezvoltarea cunostintelor stiintifice fundamentale, probarea logica a ipotezelor ce decurg din sistemul sau teoretic, discutiile pe care le organizeaza asupra instrumentelor cercetarii realitatii sociale etc. intregesc in mod substantial gandirea sociologica romaneasca din perioada interbelica.

Valoarea punctului de vedere al lui Petre Andrei consta si in aceea ca el nu se opreste numai asupra metodei generale pe care trebuie sa o foloseasca sociologia si nici numai la critica insuficientei metodei monografice folosite de Dimitrie Gusti in cercetarea realitatii sociale, ci discuta si analizeaza in mod amanuntit multiplele si variatele instrumente de investigare a acesteia, fara a absolutiza unul din ele. Descrierea, ancheta, cercetarea monografica, statistica, comparatia, experimentul sunt principalele procedee si mijloace pe care sociologul trebuie sa le foloseasca in studierea si analiza realitatii sociale, a societatii respective. Nici una dintre le nu trebuie vazuta insa ca un mijloc cu putere absoluta de explicare a societatii. Acestea se completeaza si se intregesc reciproc, « fiecare umpland o lacuna a celeilalte ». Folosirea lor succesiva sau concomitenta poate ajuta sociologul sa scoata in evidenta structura cantitativa si calitativa a fenomenelor sociale, regularitatile si formele tipice generale ale societatii, cauzalitatea sociala, relatiile care se stabilesc intre diferite procese si fenomene, viata sociala in toata complexitatea sa etc.