Microgrupurile Sociale

GRUPURILE SOCIALE

De la naştere până la moarte, omul trăieşte în diferite grupuri: familie, colectiv şcolar, echipă de lucru, prieteni, asociaţi. Mediul social în care acţionează este grupul.

Existenţa individului este de neconceput in afara grupului; grupurile, indiferent de tipologia lor, au rolul de a întreţine individului societatea, oferindu-i cadrele culturale necesare.

Grupul uman ia fiinţă şi se menţine numai prin relaţii si acţiuni între indivizii care îl formează. Societatea este aceea care analizează relaţionarea dintre indivizii sociali sub toate formele ei, precum si toate problemele lor comune, probleme fundamentale pentru existenţa grupului respectiv. Relaţiile dintre indivizi pot fi directe sau mijlocite de alţi indivizi sau de obiecte de interes comun.

Definim grupul social ca o pluritate de indivizi aflaţi într-o situaţie de solidaritate mai mult sau mai puţin accentuată. Grupul este o formă de organizare specială care se deosebeşte de grupare. De exemplu, o adunare participantă la un eveniment este o grupare, nu un grup. Elementele care caracterizează grupurile sunt:

- intercunoaşterea membrilor – cei ce alcătuiesc grupul se cunosc între ei;

- interacţiunea – desfăşurarea deliberată a unor acţiuni; aceasta presupune existenţa unor scopuri, interese comune cum ar fi: realizarea unor sarcini în echipă, participarea la un concurs, vizitarea unui muzeu.

TIPOLOGIA GRUPURILOR

a) după mărime

-grupuri mici (familia, un grup de prieteni, colegi de şcoală – ele sunt alcătuite, de regulă, din 2-10 membrii);

-grupuri medii (clasa de elevi, grupa de studenţi – 25-30-40);

-grupuri mari (ajungând până la sute de membrii – partidele politice);

b) după modalitatea de constituire

-spontane (constituite pentru o perioadă scurtă, determinată, pentru atingerea unui scop imediat);

-instituţionale

c) după tipul de relaţii ce se instituie între membrii grupului

-formale (în care relaţiile sunt oficiale – in cazul grupurilor instituţionale);

-informale (caracterizate de relaţii neoficiale ca in cazul grupurilor de prieteni);

d) după gradul de organizare

-organizate (având o structură bine definită şi mecanisme de decizie colectivă, de exemplu sindicatul);

-semiorganizate (reprezentate de o colectivitate care exprimă interesele altora, de exemplu: un grup de profesori care reprezinta interesele elevilor într-o situaţie dată, un grup de părinţi ce îşi reprezintă proprii copii);

Clasa de elevi reprezintă un grup specific. Această specificitate este dată de faptul că în majoritatea cazurilor, membrii se constituie într-un grup fără intenţia lor, deci, din întâmplare. Constituirea claselor de elevi de liceu, după admitere, se face în funcţie de opţiunea pentru un anumit profil şi media la admitere.

Din acest punct de vedere ele pot fi considerate spontane. Durata lor este relativ redusă (4-5 ani) cât durează un ciclu şcolar, iar tipul de control social se realizează din exterior. Valorile şi normele la care aderă sunt impuse printr-un „Regulament de ordine interioară”, acceptat prin constrângere.