Migrația internațională a populației - cauze și efecte

1.

Capitolul I.MIGRAŢIA POPULAŢIEI

Migraţia populaţiei este un proces complex, influenţat de mai mulţi factorii ce determină intensitatea fluxurilor migratorii, care conduc la multiple efecte de cele mai multe ori nedorite asupra populaţiei din care provin.

Mişcarea migratorie ca factor al creşterii şi descreşterii populaţiei, complementar cu excedentul (sporul) natural, este o temă de interes atât pentru demografie şi statistica socială cât şi pentru celelalte ştiinţe care se ocupă cu studiul dinamicii populaţiei. Efectele se pot înregistra cu precădere la nivelul populaţiilor naţionale.

Imigrările au ca efect un spor de populaţie, emigrările reprezintă pierderi din populaţia naţională; diferenţa dintre imigrări si emigrări este soldul migraţiei sau soldul migratoriu, care poate fi pozitiv, nul sau negativ.

Migraţia poate fi:

1. Internă- care are loc între graniţele aceleiaşi ţări;

2. Internaţională – care are loc între ţări diferite.

1.Migraţia internă

Migraţia internă prezintă ca tendinţă principală deplasarea populaţiei din mediul rural spre cel urban.Cauzele principale sunt determinate de nivelul socio-economic, de ritmul de creştere al populaţiei, de distribuţia forţei de muncă în teritoriu, etc.

Diversele tipuri de deplasări de populaţie au determinat structurarea migraţiei interne în mai multe subcategorii: migraţia colectivă, migraţia de lucru, migraţia de reîntoarcere, migraţia individuală, migraţia inversă, migraţia în trepte, migraţia normală, migraţia parţială, migraţia pendulatorie, migraţia sezonieră sau migraţia spontană.

2.Migraţia internaţională

La nivelul migraţiei internaţionale apar:

• imigraţia netă - când imigraţia este mai mare decât emigraţia;

• emigraţia netă – când emigraţia este mai mare decât imigraţia.

În acest context vom distinge ţări de imigraţie sau ţări primitoare şi ţări de emigraţie sau ţări care alimentează imigraţia. Între ele se formează curente sau fluxuri migratorii, care pot avea o anumită intensitate şi o anumită direcţie, în funcţie de influenţa unor factori conjuncturali, istorici, politici sau de altă natură.

Migraţia internaţională este selectivă sub raportul unor caracteristici cum sunt sexul, vârsta, gradul de instruire, profesia etc. şi generează consecinţe atât pentru populaţia de sosire cât şi pentru cea de plecare.

Soldul migratoriu – diferenţa dintre intrările şi ieşirile dintr-un anumit teritoriu într-un anumit interval de timp se pot calcula în valori reale sau relative :

Sm = V – P

Sm = x 1000

Capitolul II. MIGRAŢIA INTERNAŢIONALĂ A POPULAŢIEI

CAUZE ŞI EFECTE

De obicei oamenii îşi părăsesc locurile natale din motive economice, plecând în căutarea unor locuri de muncă mai bine plătite sau pur şi simplu, pentru a scăpa de săracie. Desigur, mulţi alţii se deplasează în arii geografice noi ca urmare a unor persecuţii culturale şi religioase, sau datorită unor condiţii politice adverse. Oricum, dintre toţi factorii care influenţează fluxurile migratorii cei economici rămân determinanţi: foamete, şomaj, lipsa terenurilor agricole. Se înţelege că fluxurile migratorii determinate de asemenea cauze sunt prin structura lor voluntare. Există,însă cauze involuntare: transferare forţată a unor populaţii dintr-un continent în altul, războaie,

2.

expulzare, calamităţi naturale de proporţii etc. Astfel, între 1500 şi 1850 negustorii de sclavi au transferat forţat din Africa în America aproxi¬mativ 9,5 milioane de oameni, în principal pentru a servi drept forţă de muncă gratuită în agricultură. După primul război mondial, datorită unor restricţii puse de SUA în calea imigrării, această ţară a continuat să găzduiască străinii, într-un ritm mult mai mic, respectiv în jurul a 600.000 de persoane pe an. După cel de-al doilea război mondial, migraţia internaţională a continuat, cauzele fiind diferite - a conti¬nuat migraţia spre America de Nord, Australia şi Africa de Sud; războiul din Vietnam a dat naştere unui nou val de refugiaţi; s-au intensificat fluxurile migratorii dinspre America Latina spre Statele Unite ale Americii; migraţia evreilor spre Israel, în special din Europa Centrală şi din Rusia, mai nou, migraţia est-europenilor spre Europa de Vest şi S.U.A. Probabil va avea loc în viitor şi un proces sensibil de migraţie a populatiei din zonele Asiei de Sud–Est către Europa. Toate aceste mişcări de populaţie nu reprezintă decât o parte a unui tablou global, care nu poate fi descris în toate detaliile sale, pentru că nu sunt suficient de bine cunoscute proporţiile migraţiei ilegale.

De regulă, emigrează persoane tinere, multe dintre ele având o pregătire profesională superioară. Acest fapt contribuie la creşterea vârstei medii în ţările de origine, la creşterea ratei mortalităţii şi scăderea ratei natalităţii. La aceste aspecte mai trebuie adăugate momentele de tensiune socială create între populaţia autohtonă şi noii veniţi – de mare actualitate fiind evenimentele desfăşurate în Italia unde românii emigraţi acolo sunt priviţi ca un grup de hoţi, violatori şi tâlhari deşi infractorii sunt nesemnificativi ca pondere în masa de emigranţi români din Italia.Alte probleme care apar ar fi dificultăţile de adaptare ale emigranţilor, diferenţele culturale şi religioase.

Analiza datelor privind migraţia ne îndreptăţeşte să afirmăm că, în special după al doilea război mondial, asistăm la un proces complex de regionalizare şi globalizare a migraţiei, în centrul acestor fluxuri globale se află migraţiile de natură economică, iniţial la un nivel regional, dinspre statele occidentale mai sărace către cele mai bogate, iar apoi la un nivel global, dinspre lumea în dezvoltare.

Migraţia, regională şi globală contemporană, are o serie de implicaţii pentru autonomia şi suveranitatea statelor - naţiune. Mai întâi, fluxul de imigranţi ilegali şi fără acte, pe motive economice sau de altă natură, demonstrează capacitatea limitată a multor state-naţiune de a-şi supraveghea independent frontierele. În al doilea rând, nici statele care şi-au extins suprave¬ghe¬rea asupra frontierelor nu au fost capabile să oprească în totalitate fluxul de imigranţi ilegali. În al treilea rând, creşterea numărului de încercări internaţionale de a controla şi coordona politicile naţionale în privinţa migraţiilor demonstrează o recu¬noaştere a naturii în schimbare a autonomiei şi suveranităţii statale şi necesitatea de a spori cooperarea transfrontalieră în acest domeniu. În al patrulea rând, în sfera politicilor economice şi culturale, migraţia a transformat mediul politic intern în cadrul căruia operează statele capitaliste avansate: puterea colectivă şi mode¬lul de alianţe între actorii politici s-au schimbat, iar migraţia a redefinit interesele politice, economice şi de altă natură, precum şi perceperea acestora.

Migranţii contemporani călătoresc într-o lume în care dreptul internaţional a început să aibă impact asupra legislaţiei interne, iar organizaţiile internaţionale monitorizează şi intervin în procesele de migraţie. Măsura în care atât infrastructurile, cât şi reglementările ating niveluri interregionale sau transcontinentale va afecta şi va modela însăşi glo¬balizarea migraţiei.

Având în vedere că ponderea emigranţilor din România o constituie tinerii este interesant de ştiut că în conformitate cu analiza secundară a datelor obţinute prin anchete de teren de Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de şanse în 2004 şi 2006 efectuate pe un eşantion de 1.219 persoane şi, respectiv de 1.103 persoane cu vârsta între 15 şi 29 de ani munca nu este privită ca o garanţie a reuşitei de către tinerii români.

Tinerii români manifestă o loialitate relativ scăzută faţă de angajatori, au aşteptări nerealiste privind salarizarea, caută posturi în domenii ca IT, marketing, vânzări, resurse uman, proiectare/design deşi calificarea şi aptitudinile pe care le au nu justifică astfel de aşteptări. Ei renunţă de cele mai multe ori la educaţia universitară pentru a ocupa temorar un post mai bine plătit.Astfel, implicarea relativ scăzută a angajatorilor români în planificarea educaţiei universitare şi desfăşurarea practicii studenţilor la nivel naţional, conduce la apariţia unui număr mare de absolvenţi cu specializări

3.

care nu au căutare sau care au doar cunoştinţe teoretice şi care măresc numărul şomerilor deja existenţi. O altă mare problemă cu care se confruntă absolvenţii învăţământului superior este „lipsa de experienţă“, experienţă care nu poate fi dobândită atât timp cât nimeni nu le oferă şansa să o acumuleze.