Migrația părinților la muncă în străinătate, ca schimbare socială - Efectele asupra copiilor rămași acasă

Consider că această temă devine treptat de un interes tot mai larg, generat, în primul rând, de actualitatea subiectului, vizând diverse categorii de cetățeni plecați la muncă în străinătate și, în al doilea rând, de efectele complexe și diferite pe care acest fenomen social, moral, economic, le aduce cu sine în viața societății, de schimbarea socială produsă.

Astfel, din motivul instabilității situației financiare, din ce în ce mai mulți români aleg să plece peste hotare cu scopul de a asigura un venit constant si mai bun familiilor rămase în țară. Prin urmare, migrația a devenit unul dintre cele mai ample și puternice fenomene din cadrul societății moderne.

De asemenea, migrația internațională a „forței de muncă”, prin amploarea dinamismului și efectele profunde pe care le produce se impune din ce în ce mai mult atenției publice din mai toate statele lumii. Prin migrația internațională a forței de muncă înțelegem, de regulă, deplasări de persoane, singulare ori de grupuri, familii în afara granițelor naționale, în speranța anumitor condiții de trai mai bune .

Din punct de vedere demografic, migrația este definită ca modalitate de mobilitate “teritorială” a populației, însoțită de modificarea domiciliului obișnuit între două unități administrativ-teritoriale bine definite .

Fluxurile migrației sunt în concordanță cu evoluția raporturilor dintre societăți, cu acțiunea factorilor tehnico-economici și social-politici, însă și de dorința oamenilor de a trăi mai bine și mai în siguranță. Astfel, puterea economică a Europei s-a fundamentat pe factorul demografic, al cărui scop a fost decisiv pe toate nivelurile: de creștere rapidă a comunităților urbane și, implicit, a densității populației, de dezvoltare a tehnicii și înfăptuire a procesului de industrializare, de expansiune colonială și dominație pe zone geografice întinse. Totodată, dinamismul economiilor occidentale a dus la cucerirea de noi piețe de desfacere, impunând în acest fel, apariția sistemului colonial și amplificarea fenomenului de migrație a populației la nivel internațional .

Schimbarea socială este colectivă, se produce la nivelul unei colectivități ori al unui sector semnificativ al acesteia, modificând condițiile de viață și mentalitatea oamenilor. În acest caz schimbarea include modificări, în special asupra copiilor, familiei rămase acasă, în privința valorilor culturale, normelor, statusurilor și rolurilor.

În cadrul literaturii de specialitate se susține faptul că societatea românească nu a fost pregătită să suporte fără riscuri șocul unei schimbări sociale, așa cum este migrația, cu care nu a fost obișnuită în deceniile vechii societăți. Astfel, costurile cele mai semnificative sunt suportate, din păcate, de populații și grupuri sociale vulnerabile și “nevinovate”, astfel: familia reprezintă instituția cea mai afectată întrucât, de obicei, migrează unul dintre soți ori dacă nu chiar ambii; iar copiii reprezintă persoanele cele mai afectate atât în raporturile familiale, cât și în statutul lor școlar și în special, în starea lor emoțională. Anumite anchete au arătat că scopul părinților migranți este suplinit de rude, în special, de bunici ori, în procente mai diminuate (se estimează între 15-20% din totalul de cazuri) copiii au fost plasați sub protecția statului .