Migrația românilor în Europa - trecut și viitor

Cetatenii romani care lucreaza in strainatate constituie o pondere importanta a fortei de munca nationale, care a crescut odata cu ridicarea regimului vizelor din spatiul european si care este de asteptat sa creasca odata cu eforturile de integrare a Romaniei in Uniunea Europeana.

Potrivit sondajului “Barometrul de opiniei publica” realizat de Fundatia pentru o Societate Deschisa in iunie 2004, 10% dintre cei intervievati au declarat ca au un membru al familei care a lucrat in strinatate in ultimele 12 luni. Acest segment al fortei de munca nationale este strategic atat pentru dezvoltarea socio-economica a Romaniei cat si in procesul aderarii la structurile europene, aplicarea optima a reglementarilor comunitare in acest domeniu fiind o prioritate a institutiilor publice romanesti si a demersurilor societatii civile.

In ciuda importantei pe care o are adoptarea si implementarea acquis-ului comunitar in acest domeniu al mobilitatii fortei de munca si al depturilor acestor lucratori migranti, realizarile legislative si institutionale se afla inca la un stadiu de inceput, fapt confirmat si de Raportul de tara al Comisiei Europene (2003). Migratia reglementata atat prin institutiile abilitate ale Ministerului Muncii si Securitati Sociale, in baza acordurilor bilaterale, cat si prin medierea agentilor de ocupare a fortei de munca, ocupa o pondere redusa in contrast cu ponderea lucratorilor romani care recurg la mijloace informale sau semi-legale pentru a ajunge si muncii in statele Uniunii Europene. Chiar si in aceste cazuri reglementate se constata dificultati in aplicarea legislatiei. Studii realizate asupra muncitorilor migranti sezonieri indica faptul ca deseori acestia sunt subsalarizati, nu beneficiaza de standarde minime de protectie a muncii si raman total sau partial in afara shemelor de securitate sociala, fiind supusi exploatarii si chiar expusi riscului de a deveni victime ale retelelor de trafic de fiinte umane.

Demersurile legislative si institutionale ale organismelor statale romanesti se afla inca la un stadiu incipient, aspect semnalat si de ultimele rapoarte ale Comisiei Europene. Complexitatea si riscurile unei mobilitati nereglementate a fortei de munca au determinat Uniunea Europeana sa propuna o perioada tranzitorie post-aderare in privinta liberei circulatii a fortei de munca, pentru a evita posiblele perturbari pe piata muncii sau posibilele disensiuni ale opiniei publice care ar afecta sprijinul general pentru extindere. Pentru a contribui la reducerea acestei perioade de tranzitie si deci o mai rapida integrare pe piata comunitara a muncii, proiectul propune masuri concrete de sprijin a insitutiilor abilitate ale statului aflate in plina dezvoltare (Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale, Departamentul pentru Munca in Strainatate), pe de o parte, precum si dezvoltarea unei structuri a societatii civile (parteneriat) care sa completeze eforturile organismelor guvernamentale prin mobilizarea resurselor si mijloacelor de actiune specifice.

Socul tranzitiei la o economie de piata a redus drastic salariile reale si standardele de viata ale cetatenilor romani si a condus la un amplu proces de dezindustrializare insotit de cresterea ratelor de somaj. Pe acest fond precum si ca rezultat al deschiderilor progresive a granitelor europene practica lucrului in strainatate a devinit o strategie adaptativa din ce in ce mai raspandita, in ciuda lipsurilor legislative si institutionale. Predominanta migratiei nereglementate este un efect direct al incapacitatii mijloacelor legale de a controla acest fenomen expunand o parte a lucratorilor la riscurile de a cadea victime exploatarii si traficului de fiinte umane.

Pe langa problemele generate de predominanta migratiei nereglementate, in conditiile unor canale legale insuficient de dezvoltate, efectul cumulat al muncii romanilor in tarile europene a condus la o crestere de economiei nationale, rolul de agenti de dezvoltare al acestor lucratori migranti fiind din ce in ce mai recunoscut de autoritati. Valaorea cumulata a remisilor (trasferurilor provate) a crescut cu o rata sustinuta in ultimii ani, de la 958 de milioane de euro in anul 2000, la 1153 milioane euro in 2001 si la 1462 euro in anul 2002 (Banca Nationala a Romaniei). Estimari actuale indica faptul ca aceste remisii se situeaza in prezent la o valoare cuprinsa inte 1,5 si 2 miliarde de euro, suma ce tinde sa depaseasca volumul investitiilor straine directe(Centrul de Socilologie Urbana si Regionala).

Background:

Peste o treime dintre gospodariile tarii – 2 milioane si jumatate, au avut cel putin unul dintre membri plecat in strainatate dupa 1989, potrivit studiului 'Locuirea temporara in strainatate. Migratia economica a romanilor' publicat de Fundatia pentru o Societate Deschisa (FSD).

La nivel de individ, ponderea persoanelor intre 18 si 59 de ani care au lucrat in strainatate dupa 1989 este de 12%. Insa, fenomenul s-a accentuat in special dupa anul 2002, odata cu liberalizarea circulatiei in spatiul Schengen pentru romani.

Drumurile romanilor pentru cautarea de lucru in lume (in special in Europa):

- prima etapa 90-95, existau cinci destinatii cu o pondere de peste 7% din totalul plecarilor: Israel, Turcia, Italia, Ungaria si Germania.

- etapa a doua – ‘96 - 2002, la cele cinci tari din prima etapa se adauga Canada, Spania si SUA.

- a treia etapa a inceput in 2002, iar romanii si-au concentrat plecarile spre Spania si Italia.