Minorul delicvent în societatea românească contemporană - Modalități de prevenție și intervenție

O componentă a criminalității este dată de delicvența juvenilă. Manifestarea de către un minor sau adolescent care nu se adaptează cu normele de conduită din societate conduce la un fenomen denumit devianță, această incapacitate se datorează factorilor de natură biologică, psihologică și socială.

În România în ultima perioadă a crescut numărul infracțiunilor săvârșite de către persoanele care nu au împlinit încă vârsta de 18 ani. Infracțiunile săvârșite de minori sunt: tâlhăriile, violuri, furturi, vătămări corporale, lovituri cauzatoare de moarte, tentativă de omor și omor. Conform ultimelor sondaje s-a constatat un număr mai mare de infracțiuni comise de minori în partea de est a țării comparativ cu partea de vest a țării, ca principal factor care a determinat această diferență putem afirma că nivelul de trai este cu mult mai scăzut în partea de este a țării, economia fiind mult mai dezvoltată în partea de vest a țării.

Una dintre marile probleme sociale din România este delicvența juvenilă a cărei amploare este dată de statisticele oficiale cât și de mass-media.

În urma cercetărilor efectuate s-a încercat constituirea unui profil psihologic a minorilor care comit fapte de natură penală care au adus la expunerea următoarelor aspecte:

- agresivitatea manifestată ori în formă latentă este bazată pe un fond de ostilitate și de negare a valorilor din societate acceptate

- lipsa educației, fragilitatea eului, instabilitatea emoțională

- sentimentul de insecuritate pe care individul caută să îl elimine prin diverse metode cum sunt schimbarea domiciliului, apartenența la diferite grupuri care comit infracțiuni, evitarea unei vieți organizate

- un comportament duplicitar, unul intim, tainic, în care se pregătește pentru comiterea unei infracțiuni și altul prin care își pune în aplicare fapta de natură a încălca valorile sociale ale unei societăți

- prezența unui dezechilibru existențial manifestat prin vicii, risipirea ineficientă a banilor, patimi, perversiuni etc.

De-a lungul timpului s-a constat că hiperactivitatea și impulsivitatea sunt doi factori de personalitate care odată cu trecerea anilor duce de cele mai multe ori la comiterea unor fapte de natură penală.

Hiperactivitatea începe la vârsta de cinci ani, însă conform cercetărilor științifice debutul este chiar înainte vârstei de doi ani urmând să marcheze momente de progres pe perioada copilăriei chiar și în anii adolescenței.

O inteligență normală scăzută este asociată cu o situație școlară slabă chiar cu abandonul școlar acestea prezicând o delicvență, mulți copii până la împlinirea vârstei de 15 ani ajung să renunțe la școală în detrimentul unei vieți infracționale.

Un lucru îngrijorător a perioadei în care trăim este dat de recidiva în rândul minorilor cu vârste cuprinse între zece și treisprezece ani, o inteligență non-verbală scăzută fiind o caracteristică specifică acestui segment de infractori.

Perioada dintre 1989 și până în prezent a reprezentat o creștere semnificativă a infracțiunilor comise de minori precum și a gradului de periculozitate a acestora.

Fenomenul de abandon a copiilor și pruncuciderilor a crescut semnificativ rata infracționalității minorilor în România, numărul copiilor abandonați în centre de maternități, case de copii este în continuă creștere ca rezultat a lipsei unui suport economic și de abandonul partenerului de viață. Copilul la împlinirea vârstei de 18 ani este nevoit să părăsească instituția de ocrotire fără nici un sprijin, fapt care duce de cele mai multe ori ancorarea persoanei respective în grupuri stradale delicvente.

Societatea are rolul ca prin toate mecanismele sale printre care și cele care asigură respectarea ordinii de drept să asigure prevenirea devianții prin măsuri ce se adresează individului dar și unei colectivități. Modele de politică penală aplicate în societatea contemporană privind minorii infractori este influențată de contextul economic, politic și social schimbător în mod frecvent și care trebuie să se adapteze în abordarea acestei probleme într-o nouă perspectivă. Datorită plecării a unui număr semnificativ de români în alte țări pentru a putea câștiga mai bine în speranța de a oferi condiții mai bune de trai familiilor s-a constat faptul că un număr însemnat de minor învață în condiții atipice. În aceste condiții în cele mai multe cazuri supravegherea familială nu mai este prezentă crescând astfel șansele ca minorul să o apuce pe căi greșite influențat de factori externi.