Modele de proiecte privind intervenția specifică- reducerea riscului de recidivă

Evaluarea personalității minorului este legată de întocmirea planului de intervenție, la bază căruia stau factorii de risc și apărare. Scopul planificării este acela de a stabilit, în ce măsură trebuie de satisfăcut nevoile, micșorat riscul, stabilit sarcina minorului și perioada de realizare.

O evaluare echilibrată trebuie să acopere atât punctele slabe ale minorului, cât și resursele acestuia.

De ce este important să identificăm aceste aspecte pozitive? Pentru că acestea reprezintă punctul de plecare pentru intervenția ulterioară, iar scopul final al acestei intervenții este acela de a-1 ajuta pe minor să învețe să-și rezolve singur problemele sau să-și satisfacă nevoile, altfel evitând un comportament infracțional.

Evaluarea mediului social al minorului

În evaluare este important de acordat atenție informațiilor care sunt relevante, se analizează acei factori care au avut impact asupra comportamentului său infracțional. De exemplu, se prezintă problemele de sănătate ale membrilor familiei numai în condițiile în care aceste probleme au interferat cu funcționarea socială, în parametri normali a minorului, luând forma unor frustrări sau nevoi resimțite puternic de el/ea cauză, pentru a căror soluționare a recurs la metode ilicite.

Un aspect important este analiza sistemului de valori al minorului și factorii care au contribuit la formarea acestui sistem de valori: familia, prietenii, anumite experiențe de viață etc. În privința grupului de prieteni este important să se analizeze locul pe care îl ocupă în grup (ex. lider, marginalizat, model, etc) nevoile pe care i le satisface grupul de prieteni (socializare, valorizare, afecțiune etc) și felul în care acesta compensează carențe ale mediului familial. Este important să se analizeze gradul de influențabilitate al minoruluiși modul în care grupul de prieteni îi influențează decizia dezvoltării și menținerii comportamentului infracțional.

Analiza acestor factori se face în dublu sens, atât acela al identificării în rândul acestor condiții sociale, a factorilor care favorizează comportamentul infracțional, dar și a identificării factorilor protectivi, care pot fi antrenați ca resurse pentru resocializarea minorului.

Principiile evaluării complexe

Evaluarea trebuie:

- să fie axată pe potențialul de dezvoltare a minorului și familiei;

- să fie unitară, să urmărească și să opereze cu aceleași obiective, criterii, metodologii, pentru toți copiii și familiile lor;

- să fie bazată pe interesul superior al minoruluii -creșterea nivelului de "funcționalitate", de implicare activă în planul vieții individuale și sociale;

- abordare complexă a elementelor relevante (sănătate, nivel de instrucție și educație, grad de adaptare psiho-socială, situație economică ș.a.) precum și a interacțiunii dintre acestea;

- să aibă un caracter multidimensional, altfel spus să determine nivelul actual de dezvoltare, pentru a oferi un prognostic și recomandări privind dezvoltarea viitoare a minorului și familiei în integralitatea sa;

- să presupună o muncă în echipă,cu participarea activă și responsabilizarea tuturor specialiștilor implicați (psihologi, medici, pedagogi, profesori, educatori, asistenți sociali, etc).

- să bazeze pe un parteneriat cu beneficiarii direcți ai acestei activități: minorul și persoanele care îl au în ocrotire.

Evaluarea nevoilor minorului

Evaluarea nevoilor minorului se referă în principal la nevoile criminogene și se realizează spre:

- înțelegerea cauzelor apariției comportamentului infracțional;

- culegerea informațiilor necesare stabilirii obiectivelor intervenției de reabilitare.

În scopul realizării acestei evaluări este necesar:

- să se realizeze interviuri cu persoane semnificative pentru viața minorului;

- autoevaluări prin intermediul unor chestionare sau scale de autoevaluare;

- poate fi folosită metoda observației;

- să se realizeze analiza unor documente (dosar personal, fișa psihopedagogică, fișa medicală).