Noua revoluție feministă - Feminismul valului II

Feminismul este o doctrină ideologică ce și-a pus amprenta asupra evoluției societății omenești încă de la primele manifestări, și care a evoluat de-a lungul tipului în concordanță cu dezvoltarea societății în general și cu nevoia de afirmare a femeii, în special. Feminismul a cunoscut trei etape de dezvoltare, denumite generic, valul I, II și III. Valul al II-lea al feminismului se desfășoară în perioada postbelică și se remarcă prin opera lui Simone de Beauvoir. Teza pe care am propus-o spre dezbatere face referice la importanța valulul II al feminismului, implicit a operei lui Simone de Beauvoire, pentru schimbarea viziunii asupra femeii și a rolului ei în societate.

Feminismul a apărut ca rezultat la unui comportament defensiv și ofensiv față de misoginism și sexim. Femeile au simțit nevoia de a-și apăra drepturile și obligațiile, dar și de a dobândi noi drepturi și, de ce nu, și obligațiile ce deriva din aceste drepturi, protestand și expunandu-și liber punctele de vedere. Este lesne de înteles că fără existența misoginismului și a sexismului femeile nu ar fi pornit în această ofensivă feministă. Scopul doamnelor ce au protestat în numele feminismului era de a obține valorificarea experiențelor femeilor la fel ca și cele ale barbaților.

Feminismul valului II, cel asupra căruia ne vom îndrepta atenția în continuare, este caracterizat ca fiind un feminism al diferențelor, în primul rând în sens programatic deoarece femeile trebuie să se cunoască prin propriile lor experiențe, ele trebuie să părarească statutul de obiect, în favoarea celui de subiect al propriilor lor vieți.

Manifestarile feministe au avut și scopuri politice care vizau egalitate de șanse, dar și tratamentul egal în fața normelor, instituțiilor, precum și a practicilor publice. Privind în ansamblu feminismul face referire la susținerea drepturilor femeilor.

Debutul feminismului din punct de vedere istoric a fost în perioada renascentistă și mai apoi iluminista, ca parte a discursurilor acestor curente. Discursurile feministe au avut un important impact asupra societății acolor vremuri, cel mai cunoscut fiind „Declarația drepturilor femeii și cetăcencei” din 1791. Inovator dar și previzibil, era faptul că acestă declarație făcea referire la implicarea consecventă a femeii în majoritatea articoleleor și formulărilor legii. ”Femeia are dreptul să urce pe eșafod. În aceași măsură, ea trebuie să aibă dreptul să se urce la tribună, presupunând că acțiunile și manifestările ei nu contravin ordinii publice apărate de lege.” Un an mai târziu în Marea Britanie Mary Wollstonecraft, publică o altă lucrare remarcabilă pentru feminismul perioadei este A Vindication of the Rights of Woman (O revendicarea drepturilor femeii), lucrarea promovează egalitatea femeilor si bărbaților în societate, educație și în fața legii. Autoarea aseamănă femeile cu păsările închise în colivie deorece le nu au niciun fel de putere de decizie, sunt limitate în a gândi și acționa liber.