Nupțialitate și căsătorie

În majoritatea statelor europene, au existat în ultimele decenii confruntări cu evoluția nupțialității, mai exact cu răspândirea formelor alternative de parteneriate de viață, corelată cu reducerea nupțialității, dar și cu amânarea căsătoriilor cu creșterea instabilității cuplurilor căsătorite sau nu.

În statele din fostul bloc comunist, aceste schimbări s-au declanșat mai târzii și sau dovedit a fi mai rapid în România țară în care politice familiale din perioada comunistă au avut o latură stimulativă, aceea de favorizare a căsătoriei și a reproducerii cuplurilor și o latură coercitivă, a resimțit imediat după 1989 majoritatea schimbărilor produse în restul Europei. Astfel după căderea regimului comunist, politicile familiale existente sau sfârșit.

Comportamentul românilor se schimbă în ceea ce privește nupțialității în sensul că vârsta medie la căsătorie este în continuă creștere și aranjamentele alternative de viață sunt mai răspândite, astfel că modelul românesc actual de nupțialității rămâne încă unul caracterizat de o tranzacție relativ timpurie la căsătorie de o proporție ridicată a persoanelor care aleg uniunea de timp marital și de nivele scăzute ale celibatului definitiv.

Între anii 2004 2009, rata brută a nupțialității în România era de 6,5%, valoare foarte mare și pe un loc fruntaș în comparație cu restul țărilor europene.

Această rată brută nu este cea mai bună metodă de măsurare a intensității cu care se realizează căsătoriile, cea mai bun indicator fiind, rata totală de nupțialități care ne arată proporția persoanelor dintre o generație fictivă care s-ar căsători dacă la fiecare vârstă se preia din populație anului de referință proporția celor care se căsătoresc din efectivul vârstei respective.Astfel, în ultimii ani, aceasta indică o proporție de circa 0,75%, ceea ce înseamnă că doar trei sferturi dintre romance ar trece măcar o dată în cursul vieții lor pe la ofițerul Stării Civile.

Situația nupțialității din ultimii ani a suferit perturbări semnificative, vizibilă la ambii indicatori în anul 2007 față 2006 un salt materializat de circa 42.000 de căsătorii, acesta fiind impactul legii nr 396/ 2006, intrată în vigoare de la 1 ianuarie 2007. Prin această lege se acordau 200 de euro celor care erau la prima căsătorie, dar efectul a fost de scurtă durată deoarece anul următor in ciuda menținerii acelui stimulent, nivelul nupțialității a revenit la valorile anterioare.

În 2009-2010 acest declin al căsătoriilor s-a accentuat în 2010 rata brută fiind de 5,5% iar cifra căsătoriilor scăzând de la 134275 în 2009 la 115774 în 2010. Această tendință pe termen lung sugerează un proces de descreștere a intensității a nupțialității. Astfel în 1980 rata brută depășea valoarea de 7% iar indicatorul conjunctural Indică că aproape 90% dintre femei s-ar fi căsătorit cel puțin o dată.

Această tendință de descreștere a nupțialității nu a fost una clară și liniară înregistrând o scădere imediat după 1990 până în 2001 apoi ambii indicator le-au crescut valoarea iar după 2009-2010 acestea au scăzut înapoi.

O schimbare ce pare a fi realizată cu mai multă claritate decât cea cu privire la intensitatea se numeste calendarul căsătoriilor și se referă la distribuția evenimentelor în funcție de vârsta femeilor sau bărbaților. Astfel vârsta medie în România, în perioada 1985-1989 era de 22 de ani a femeilor pe când în 2006-2009 este de 25,4 ani.

Această creștere a vârstei, la prima căsătorie este mult mai mare după 1990 atât în mediul urban cât și în cel rural însă, media vârstelor bărbaților din mediul rural și urban este aceeași, pe când la femei este ca cele din mediul rural se căsătoresc mai repede decât cele din mediul urban acest lucru împiedicând o diferență de vârstă între soți. Această diferență nu sa micșorat după 1990 ceea ce indică menționarea unui model existent și înaintea schimbării regimului politic.