Observația sociologică - metoda Harvard

Definitie

Conform definitiei care se regaseste in dex, observatia reprezinta un procedeu al cunoasterii stiintifice care consta in contemplarea metodica si intentionata a unui obiect sau a unui proces; observare, cercetare, examinare.

Totodata, observatia reprezinta metoda fundamentala in cunoasterea realitatii inconjuratoare; oamenii observa, fac comparatii si isi organizează viata in functie de aceste informatii.

Tipuri de observatie

Putem vorbi, asadar, de o observatie spontana, la nivel cotidian, fara o intentie specifica, precum si de observatii intentionate nesistematizate,facute cu scopul de a intelege un fenomen sau o situatie, dar fara un studiu aprofundat(impresioniste). Cand insa observaţia este realizată cu scopul expres de a culege date cu caracter stiintific, cu mijloace specifice si de catre persoane cu pregatire speciala, ea se numeste stiinfica sau sistematica. Mai mult, observatia este impartita in patru categorii: directa, participanta, “descoperita”(incognito sau “sub acoperire”), precum si observatia in literatura. (Petru Ilut, 1997)

Unii autori(H. H. Stahl, 1975) considera ca stiintifica “observatia empirica imbunatatita critic, rod al unei observari dirijate potrivit unor anumite reguli menite sa ne garanteze evitarea greselilor observarii spontane”

De aici pot fi deduse două trasaturi esentiale ale observatiei:

• Caracterul contemplativ (neinterventia asupra fenomenelor). Aceasta nu inseamna nicidecum pasivitatea cognitiva, din contra, ca modalitate de cunoastere, ca metoda observatia este activa. Prin contemplare, observatia se deosebeste de experiment (care presupune interventie si manipularea obiectului).

Observatia este mai putin o metoda explicativa si mai mult una descriptiva.

• Caracterul intentional (orientativ, metodic, dirijat), o deosebeste de observatia empirica, intamplatoare, nefundamentata stiintific. Asa cum arata prof.H.H. Stahl – observatia empirica – spontana este fragmentara, vaga, imprecisa, partinitoare şi subiectiva; observatia stiintifica este:intentionala, metodica, selectiva, analitica, sistematica, consemnata, repetata, analizata critic.

Obiectele observatiei sociologice pot fi grupate astfel:

- Observatia obiectelor si documentelor materiale;

- Actiunile si opiniile (direct sau indirect)

- Conduite si comportamente

- Structuri, raporturi, relatii si procese sociale.

Subiectul cercetarii presupune trecerea de la banal la observat; de la prejudecati la obiectivare; delimitarea prin opozitie si prin comparare; detasare, distantare si autoanaliza.Observarea presupune a resimti pentru a sti, punerea la încercare a subiectului cunoscator; prin cele trei dimensiuni ale cercetarii, si anume:

- dimensiunea senzoriala

- dimensiunea comunicationala, relationala

- dimensiunea cognitive

- dimensiunea etica

- dimensiunea auto-analitica