Penitenciarul Tirgu-Jiu

Ne propunem prin această lucrare să analizăm si totodată să observăm o institutie totală, având drept model Penitenciarul Tg-Jiu, din Judetul Gorj. Pentru a obtine aceste informatii am apelat la colonelul Cornel Balasoiu, care ne-a oferit informatii referitoare la modul în care decurge o zi din viata unui detinut al Penitenciarului Tg-Jiu, care sunt activitătile principale si cum decurge întreaga desfăsurare a penitenciarului. Înainte de a ajunge la expunerea propriu-zisă, considerăm a fi de o importantă maximă definirea anumitor concepte precum cel de „institutie totală”.

Goffman a fost cel care a introdus termenul de institutie totală în lucrarea sa foarte cunoscută ”Aziluri” (1961), în care analizează o categorie de institutii care controlează în mod birocratic mari grupuri de oameni. Aceste grupuri de oameni sunt izolate fizic de ciclul normal de activitate, având obligatia de a desfăsura toate activitatile de zi cu zi între zidurile aceleiasi institutii. În ceea ce priveste închisorile, Erving Goffman consideră că acestea reprezintă ”institutii totale” care îsi asumă responsabilitatea deplină pentru toate aspectele de viată ale indivizilor privati de libertate.

Goffman sustinea în lucrarea „Aziluri” că „o institutie totală poate fi definită ca un loc de rezidentă si de muncă în care un număr mare de indivizi, care au o situatie identică, fiind despărtiti de societatea exterioară pentru o perioadă de timp apreciabilă, duc împreună un ciclu de viată îngrădită si administrată în mod formal”. Închisorile servesc drept un exemplu clar în această privintă, permitându-ne să apreciem că ceea ce se întâmplă într-o închisoare poate fi găsit si în institutii ale căror membrii nu au încălcat nici o lege, adică în aziluri pentru bătrâni, orfelinate, spitale psihiatrice, scoli militare, lagăre de concentrare, etc.

Deoarece am mentionat si despre aceste tipuri de institutii totale, putem face o trimitere la clasificarea făcută de Goffman în care institutiile totale se împart în cinci categorii: 1)insitutii menite să ia în grijă persoane neputincioase si inofensive cum ar fi aziluri

pentru batrani, orfelinate, cămine pentru nevăzători; 2) institutiile pentru persoanele considerate incapabile să îsi poarte de grijă si care prezintă o amenintare la adresa societatii asa cum sunt sanatoriile TBC si spitalele de psihatrie; 3) institutii cu rol de a apăra societatea de cei ce reperezintă o amenintare intentionată, adică închisorile, lagărelel de concentrare si cele de război; 4) institutii care permit desfasurarea optimă a anumitor activităti, precum scolile cu internat, lagărele de muncă, navele, cazărmile militare; 5) insitutii dedicate religiei cum sunt mânăstirile si schiturile.

Ceea ce Goffman îsi propune să arate si ceea ce noi am încercat să descoperim este faptul că membrii institutiilor totale, în cazul nostru, detinutii, încearcă să îsi organizeze o viată socială a lor, în incinta inchisorii.

Organizarea executării pedepsei închisorii impune un anumit regim penitenciar, adică un anumit regim de viată în care se cuprind mutiple elemente juridice, obligatii si drepturi începând cu internarea si detinerea condamnatului în penitenciar si cu regimul de detinere, continuând cu regimul de muncă si calificare profesională, cu regimul de reeducare civică si morală etc., cu drepturile condamnatului, cu măsurile disciplinare ce se aplica în caz de încalcari posibile ale obligatiilor ce revin condamnatilor si terminând cu liberarea definitivă.

Asadar, regimul de excutare a pedepsei privative de libertate în penitenciar nu constă într-o simpla izolare, ci într-un regim cu un continut bogat, format din diverse elemente, din actiuni si inactiuni obligatorii, toate referindu-se la diferite aspecte ale vietii si activitătii condamnatului în timpul executării pedepsei în penitenciar.

Un sistem penitenciar reuneste în sine trei elemente de bază:

1. Modalitatea executării privatiunii de libertate

2. Tratamentul aplicat detinutilor: criterii de separare, drepturi, obligatii, activitati culturale educative