Perspective evulotioniste asupra comportamentului uman

Psihologia evolutionista

Pentru prima data, fenomenul de ,,psihologie evolutionista” a aparut in cartea lui William James numita Principiile psihologiei, scrisa in 1840. Acest concept a fot utilizat cu privire la abordarea din perspectiva teoriei evolutioniste a problematicii mintii umane, asa cum gasim expus in lucrarea ,,Homo oeconomicus si competitorii sai: o perspectiva trans-disciplinara asupra antropologiei economice”. De actualitate, este faptul ca acest concept face referire la o scoala de instruire a gandirii din domeniul stiintelor evolutioniste.

Fondatorii acestei scolii au fost de parere ca sociobiologia si ecologia comportamentala nu au procedat corespunzator cand au incercat sa aplice principiile evolutioniste, in primul rand la structurile comportamentale si ca o mai buna varianta ar fi fost aceea care sa le aplice la mecanismele psihologice ce influenteaza aceste structuri.

Principiul ce se afla la baza acestei teorii este acela care afirma ca mintea umana este compusa din numeroase subsisteme, care reprezinta in principiu mecanisme ce au evoluat de-a lungul timpului , in cadrul istoriei speciei noastre, ca urmare a presiunilor de mediu la care au fost supusi stramosii nostri. Cea mai cunoscuta perioada, a fost considerat Pleistocenul, care a inceput acum 2,500,000 de ani si s-a sfarsit acum circa 11,500 de ani. Aceasta reprezinta 99% din istoria specie noastre, in aceasta perioada stramosii nostrii fiind vanatori sau lucratori ai pamantului in savana africana. In toata aceasta perioada, din cauza presiunilor impuse de mediu s-au format mecanismele psihologice ce ofera persoanelor un set de adaptari mentale universale ce sunt bine intiparite in spatele proceselor cognitive.

Este de preferat, ca selectia naturala sa fi favorizat acele mecanisme care au reusit in totalitate sa rezolve problemele pe care l-au intampinat stramosii nostri. Printre aceste probleme se numara: agresivitatea, moralitatea, criteriile de selectare a partenerilor sau a relatiilor sociale. Aceasta perioada de formare a primit denumirea de ,,mediu ancestral’’ sau ,,mediu adaptarii evolutive”.

S-a inteles de catre specialisti ca mediile sunt foarte diferite, cel de astazi si cel Pleistocen. evolutia mediului, a institutiilor, relatiilor, digitalizarea si multe alte aspect moderne, au facut diferenta intre aceste medii, astfel ca cercetatorii evolutionisti au format ,,ipoteza inadecvarii’’ dintre felul cum ne-am adaptat noi psihologic in comparatie cu conditiile actuale de viata ale oamenilor. Aceasta ipoteza fiind motivul pentru care unele scheme comportamentale mostenite de la stramosii nostri sa nu mai fie potrivite cu lumea in care traim noi, ce este tot mai putin naturala.

Referitor la mecanismele psihologice astfel formale, cativa dintre specialisti doresc sa le reduca mai simplu, la procesele cognitive, iar altii includ in cazul acesta si alte abilitati, precum : emotii, preferinte, si inclinatii. Acestea au fost considerate innascute, motiv pentru care au fost caracterizate ca instincte. Mecanismele de acest fel s-au denumit,,universalii’’ ale psihicului uman deoarece sunt comune tuturor oamenilor si relativ constante.

Tooby si Cosmides, doi cercetatori ai psihologiei evolutioniste, au enuntat principiile metodologice dupa care se pot identifica mecanismele psihologice adaptive.

Acestea sunt :

(1) Construirea unui model al unei probleme adaptive pe care psihicul uman trebuie sa o rezolve avand la baza principiile teoriei evolutioniste.

(2) Gasirea cauzei problemei ce a avut ca aparitie mediul ancestral cat si presiunile in cauza.

(3) Integrarea modelului problemei adaptive cu informatiile specifice.

(4) Dezvoltarea de modele ipotetice concurente de mecanisme ca solutii la problema.

(5) Realizarea de experimente si observatii pentru a gasi modelul cel mai bun.

(6) Compararea modelului cu scheme comportamentale care se manifesta in conditiile vietii actuale.

Un exemplu de model de problema ce este expusa in lucrarea ,,Homo oeconomicus si competitorii sai: o perspectiva trans-disciplinara asupra antropologiei economice”, la acest capitol, este acela care ia in calcul altruismul ca fiind un comportament de o imporatanta majora in trecutul nostru. Acest lucru ar trebui sa denote ca oamenii poseda mecanisme psihologice care sa le permita diferentierea raspunsurilor similar, la un astfel de gest fata de cei care doar profita de gesturile altruiste.

Psihologul Peter C. Wason a realizat cateva experimente, cu ajutorul carora sa testeze capacitatea oamenilor de a constientiza incalcari ale regulilor conditionale. In urma acestora, el a descoperit ca oamenii sunt capabili de a gandi logic doar in circumstante specifice, iar modeul de formulare al problemei influenteaza categoric capacitatea acestora de a o rezolva.

In urma testului Wason, ce presupunea ca participantii sa raspunda la o intrebare ce viza un rationament ipotetic, Wason a descoperit ca doar 4% dintre participant reusesc sa raspunda corect la prima formulare a acesteia.

Dupa o reformulare a problemei, s-a descoperit ca 74% dintre cei supusi testului au raspuns corect deoarece formularea acesteia de-a doua a fost un exemplu care evidentia persoane umane care au de respecat o regula reala.

In concluzie, abilitatea noastra de a lucra cu rationamente ipotetice nu este independenta de termenii in care este formulata problema, ci din contra, ne descurcam mai bine atunci cand proplema in fata careia suntem pusi seamana cu o problema din viata reala. Motivul pentru care persoanle au rezolvat mai usor testul formulat in termenii regulii privind consumul unui produs fata de formularea unei probleme abstracte este acela ca gandirea logica e sprijinita de un mecanism mental care ne permite sa constientizam cazurile in care cineva doreste sa ne insele incalcand o regula sociala. Rezultatele au demonstrate ca noi nu suntem inzestrati cu o abilitate generala de detectare a incalcarii regulilor conditionaledoar in cazurile in care acestea pot fi interpretate drept inselatorii comise cu incalcarea unui contract social.