Politică socială

Cap 1. Definirea politicii sociale

Politica socială defineşte setul de politici publice ce urmăresc realizarea protecţiei sociale şi a bunăstării. Ca disciplină academică, politica socială este o arie multidisciplinară, ce foloseşte concepte şi metode din economie, ştiinţa politică, sociologie, asistenţă socială, psihologie, management, filozofie şi drept.

Politica socială studiază fenomene ce transcend acţiunile şi politicile guvernamentale: dincolo de serviciile sociale politica socială studiază o gamă largă de fenomene sociale şi economice legate de bunăstarea la nivel individual, familial sau la nivelul colectivităţii. Astfel, ariile de interes in studiul practicii sociale cuprind:

- practici administrative şi politici în domeniul serviciilor sociale, incluzând servicii medicale, asigurări sociale, educaţie, angajare şi formare profesională, servicii comunitare, locuire;

- probleme sociale, incluzând criminalitate, handicap, şomaj, sănătate mintală, bătrâneţe;

-discriminare si dezavantaje: rasa, etnie, gen, saracie, inegalitate economica.

Politica socială este, în primul rând, problema fiecăruia dintre statele membre şi ar trebui să rămână aşa. În fiecare ţară, sistemul de securitate socială este rezultatul a multe secole de lupte politice şi dezvoltare. O societate este definită prin prosperitatea ţării, ceea ce influenţează profund modul de viaţă şi cultura cotidiană ale cetăţenilor săi.

Politica socială la nivel european va trebui să respecte această diversitate de tradiţii, evoluţii, puncte focale şi metode. Prioritatea fiecăruia dintre statele membre va diferi din alte considerente, precum politica competiţiei. Numai acele probleme sociale pentru care nu se poate găsi o soluţie satisfăcătoare în alt mod, vor fi tratate la nivel european (subsidiaritatea). Statele membre vor determina sferele de acţiune, metodele, mijloacele şi ritmul dezvoltării socio-politice la nivel european.

În general, oricine include în categoria de politici sociale, fără pretenţia unei definiţii academice, trei domenii largi care în esenţă se referă la individ: siguranţa socială, serviciile sociale cu caracter personal şi sănătatea. Se observă în acest răspuns primordialitatea interesului individual care raportează politica socială la propriile sale necesităţi. În timp ce marea parte a populaţiei nu se îndoieşte asupra recunoaşterii acestor domenii ca fiind ,,sociale”, terminologia însă declanşează unele confuzii.

Un exemplu de politica sociala îl constituie politica educaţională care prin obiectivele sale se înscrie ca cea mai socială dintre politicile sociale. Cu toate acestea, după unii autori, datorită faptului că domeniul educaţional este unul dintre sectoarele care solicită cele mai mari cheltuieli publice cu mult peste serviciile considerate a contribui la bunăstare publică, politica educaţională merită mai mult sau mai puţin a fi inclusă în politicile sociale.

Cauzele majore ale dezvoltarilor politicilor sociale

De la sfarsitul secolului al XIX-lea si pana in anii 70,politici sociale s-au dezvoltat in mod continuu in tarile capitaliste occidentale.

Perioada de dinaintea Primului Razboi Mondial este una a inovatiilor sociale si a starturilor primite in implementarea unor programe sociale,de obicei pe grupuri restranse,formate in special de angajati.

In aceeasi perioada,si mai ales dupa Primul Razboi Mondial,o serie de procese si evenimente au influentat major si au impulsionat dezvoltarea functiei de protectie sociala a statelor. Factorii care au determinat extinderea politicilor sociale sunt urmatorii:

-Impactul proceselor de industrializare si urbanizare

-Explozia demografica si schimbarea compozitiei populatiei

-Intarirea statelor-natiune

-Dezvoltarea democratiei politice, cresterea drepturilor politice ale cetatenilor

De fapt, aceste procese au determinat aparitia unor nevoi sociale urgente care nu au mai putut fi satisfacute de familia traditionala, de comunitate sau de piata.

-Cresterea puterii politice a social-democratiei

-Compromisul istoric prilejuit de criza economica si raspunsul la aceasta, New Deal-ul american

Criza econimica a provocat practic doua reactii majore in capitalismul occidental:

1. In plan economic s-a resimtit nevoia cresterii influentei in economie pentru a putea preveni, in viitor, prabusirea sitemului economic de piata, liberal.

2. In plan social, datorita gravitatii problemelor sociale aparute ca efect al crizei economice atat grupurile de interese, cat si statul au constientizat necesitatea unor sisteme de asigurari sociale si protectie sociale adecvate. Somerii, copiii, batranii aveau astfel de nevoi iar un stat modern trebuie sa le asigure si dreptul de a fi protejati de saracie, boli, mizerie sau ignoranta.

-Influenta Razboiului asupra politicilor sociale

-Politicile sociale occidentale,reactie la aparitia blocului communist.