Politici de incluziune socială a familiei monoparentale

DEFINITII FAMILIA MONOPARENTALA

Din punct de vedere sociologic, familia monoparentala poate fi definita ca un grup social constituit pe baza relatiilor de rudenie intre unul dintre parinti ( parintele singur ) si copilul sau copiii sai ,grup caracterizat prin stari affective ,aspiratii si valori comune. In abordarea sociologica , familia monparentala este un grup primar, iar menbrii sai intretin relatii directe, informale.

“Dintr-o persepctiva juridical, familia monoparentala apare ca un grup de personae intre care s-au stabilit drepturi si obligatii, reglementate prin norme legale “ ( Codul familiei, art 97 ).” In analizele referitoare la familia monoparentala , un accent deosebit este pus pe consecintele asupra evolutiei copiilor ,pe starea de sanatate, success, esec sau abandon scolar, devianta, stabilitate in familiile pe care le formeaza.

In cadrul familiei monparentale , autoritatea comporta tendinte contradictorii: o suprasolicitare a parintelui singur, dar si momente de criza atunci cand acesta nu mai face fata solicitarilor, problemelor cotidiene.In functie de raportul relational dintre adulti, prin care unul dintre ei a abandonat , s-a separate de familie, a divortat, nu a dorit legalizarea relatiei cu partenerul/ partenera sau a decedat , se pot imagina probleme,dificultati pe care familia monoparentala le va avea de depasit pe viitor.

“ In general structura familiei are doua semnificatii: o componenta numerica ( structura pe generatii, precum si setul de statusuri si roluri aferente ) si o component ace tine de diviziunea rolurilor in interiorul familiei si exercitarea autoritatii “.(I. Mihailescu, ,,Structura si functiile familiei”, in Sociologie generala, Polirom, Iasi, 2003, p 160.)

Mamele singure infrunta mai multe probleme decat cele din familiile complete si se confrunta cu probleme de autoritate in fata prpriilor copii.

CARACTERISTICILE FAMILIEI MONOPARENTALE

Femeile parinti singuri se confrunta mai ales cu dificultati financiare, iar barbatii parinti singuri su dificultati privind munca domestica, ceea ce ii determina sa apeleze la ajutor solicitand rude, prieteni, cunostinte. Se spune ca mamele au disponibiltati mai mari pentru relatii parteneriale cu copii, dezvolta diverse modalitati de ajutorare in favoare familiei lor. Barbatii singuri implica mai putin copiii in treburile casei,dar fac paella ajutor din afara.Rolul parental este mai bine evidentiat daca tatal s-a aflat impreuna cu copilul sau in permanenta, iar interactiunea cu copilul a fost de la inceput. Se poate observa ca experienta paternitatii in singuratate poate determina femeile sa se masculinizeze, sa devina mai ferme in deciziile pe care le iau ,iar barbatii sa se feminizeze aparand ca persoane sensibile si empatice in raporturile cu ceilalti.

Atunci cand se despart ,mamele continua sa se ingrijeasca de copii, iar rolul tatilor se rezuma adesea la plata unei pensii alimentare; intr-o alta ordine de idei familia monoparentala este condusa in cele mai multe cazuri de mama, iar starea economico- finaciara a familiei este precara, facand apel de multe ori la sprijinul de factura publica.In absenta sprijinului pentru mama din partea familiei , a comunitatii si chiar a societatii conduc la abandonul copilului.De aceea, masurile de factura publica vizeaza diminuarea, eliminarea cazurilor extreme de abandonare a copiilor.

“ Abandonul a cunsocut o cota ridicata de manifestare atat in ultima perioada a regimului comunist, cat si in primii ani de tranzitie. Printre cauze,sunt enumerate in primul rand explozia saraciei, ignorarea mijloacelor de planificare familiala, cresterea ponderei mamelor tinere, apoi lipsa serviciilor de asistenta sociala, a serviciilor pentru familie” ( C.Zamfir, 1997, p 86 ).

Cresterea numarului famiilor monoparentale este un fenomen care se petrece in intreaga lume. Acest fapt a facut ca si atitudinea fata de acest tip de familie sa evolueze, mai mult sau mai putin, in functie de zone, de evolutia culturala a acestora.

Este foarte important ca noi, societatea, sa consideram familia monoparentala ca fiind o familie normala, ca pe o alternativa si nu ca pe un model nereusit al asa zisei familii clasice. Acest punct de vedere ar ajuta mult persoanele care se confrunta cu aceasta problema, in special copiii care cresc in familii monoparentale.

“ Familiile monoparentale sunt adesea victime ale saraciei, iar copiii au tendinta de a repeta experienta parintilor. Aceleasi studii arata ca monoparentalitatea rezultata din divort este corelata cu o diminuare a activitatii educative: mama este suprasolicitata atat din punct de vedere emotional cat si material si relational si este mai putin disponibila pentru copil exact cand acesta are mai mare nevoie de atentie si eforturi sporite. In acest timp rolul patern este analizat in termenii "absentei paterne", "deprivarii paterne", deresponsabilizarii paterne"(Cristina Stefan ,Familia monoparentala, O abordare politica 2003, pag 65) .

In urma rupturii, capacitatea de a exercita adecvat sarcina de parinte este puternic diminuata, parintii comunica mai putin bine cu copiii, sunt mai putin afectuosi le controleaza mai putin bine comportamentul.In fata despartirii copiii reactioneaza diferit, in functie de sex, varsta, calitatea relatiilor din familie, temperament. Reactiile lor pot fi de agresivitate, ura, tristete, frustrare, confuzie, anxietate, rusine, revolta fata de parintele pe care il considera vinovat. Cel mai mult sufera copiii de varsta mica pentru ca ei nu pot intelege ce se intampla si considera ca sunt pedepsiti, dezavantajati, ca li se ia ceva cu forta.

Este cunoscut faptul ca multi copii proveniti din familii divortate au un sentiment de vinovatie, cred ca ei sunt cauza despartirii. Trebuie sa i se explice ca ambii parinti il iubesc, chiar daca nu mai stau impreuna. Conteaza foarte mult reactia mamei, cat de puternica este, cum depaseste acest eveniment. O mama care se plange toata ziua de cele intamplate, care discuta in permanenta despre acest subiect cu oricine intra in casa, care repeta mereu cat de suparata este, care isi catalogheaza sotul in fel si chip, va face mult rau copilului. Acesta se va simti lipsit de aparare, dezavantajat fata de ceilalti copii, percepe divortul ca pe o mare nenorocire. Acest mod de a privi lucrurile nu-l avantajeaza deloc. Mama trebuie sa inteleaga ca, mai mult decat conditii materiale, trebuie sa-i ofere copilului sprijin moral. Daca si-a asumat responsabilitatea cresterii lui trebuie sa stearga cu buretele lucrurile urate din trecut, sa fie optimista, increzatoare, sigura pe ea pentru ca aceasta stare i-o va transmite si copilului. Desigur, nu este usor, dar in ultima instanta fericirea copilului este mult mai importanta, deci merita acest efort.

FAMILIA MONOPARENTALA IN CONTEXTUL POLITICILOR SOCIALE

In ultimul secol, au devenit cunoscute si mediatizate opiniei publice din Romania teme de interes pentru problemele pe care le intampina femeile, unele intr-o fateta negativa, cum este cazul prostitutiei, inclusiv prostitutia fortata, realizata prin traficul de persoane ,violenta domestica, iar altele intr-o fateta pozitiva, cum sunt aspectele care implica acordarea unor sanse egale.

In martie 2004, prin Legea nr.41, a fost aprobata Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr.105/2003 privind alocatia familiala complementara si alocatia de sustinere pentru familia monoparentala.

Aceasta decizie politica se inscrie in cadrul unui ansamblu de masuri prevazute in favoare familiei. “Preocuparea pentru familie, in general, si pentru familia monoparentala, in special, se datoreaza mutatiilor care au avut loc in ultimul timp cu privire la structura si dimensiunile acestui tip de grup social”( I. Mihailescu 2003, pag 165 – 166 ).