Politici sociale de protecție a copilului în situații de risc - alternative la instituționalizare - asistenții maternali

Alternative la institutionalizare

Asistentii maternali

De-a lungul istoriei, copilul a fost privit ca fiind proprietatea parintilor si a

tutorilor, acestia putand sa-l trateze dupa bunul lor plac, fara a putea fi trasi la raspundere. In ultimele decenii, s-a produs in mod evident o evolutie a valorilor, normelor si standardelor juridice care reglementeaza situatia copilului. In momentul actual, toate societatile civilizate accepta ideea conform careia copilul nu apartine nici familiei nici statului, ci isi apartine siesi, sub protecţia parintilor sai.

Odata cu recunoasterea dreptului suprem al copilului ca persoana umana

independenta, nevoile copilului au inceput sa fie tratate ca drepturi a caror satisfacere nu mai este facultativa ci obligatorie. La nivel global, in ceea ce priveste copilul si drepturile acestuia, acest lucru apare mai pregnant o data cu adoptarea Conventiei Natiunilor Unite cu privire la Drepturile Copilului (20 noiembrie 1989).

In ultimele decenii, in tarile occidentale s-a facut un pas inainte in recunoasterea riscurilor si abuzurilor la care sunt expusi copiii. Au fost inregistrate cresteri masive ale cazurilor de abuz si neglijare, astfel a crescut interesul pentru identificarea si combaterea acestora, au aparut tot mai multe servicii specializate în depistarea, tratarea si prevenirea cazurilor de neglijenta.

Abuzul si maltratarea copilului

Legea 272/2004 Protectia copilului impotriva abuzului sau neglijentei

Art. 89. - (1) Prin abuz asupra copilului se intelege orice actiune voluntara a unei persoane care se afla intr-o relatie de raspundere, incredere sau de autoritate fata de acesta, prin care este periclitata viata, dezvoltarea fizica, mentala, spirituala, morala sau sociala, integritatea corporala, sanatatea fizica sau psihica a copilului.

(2) Prin neglijarea copilului se intelege omisiunea, voluntara sau involuntara, a unei personae care are responsabilitatea cresterii, ingrijirii sau educarii copilului de a lua orice masura subordonata acestei responsabilitati, fapt care pune în pericol viata, dezvoltarea fizica, mentala, spirituala, morala sau sociala, integritatea corporala, sanatatea fizica sau psihica a copilului.

Abuzul reprezinta “producerea in mod repetat de traume fizice si emotionale unui minor ( vatamari intentionate, pedepse corporale, ridiculizari persistente sau abuzul sexual ) de obicei de catre parinti sau tutori.” (Asociatia Nationala a Asistentilor Sociali din Statele Unite ale Americii).

“Abuzul sau maltratarea copilului sunt fenomene care fac referinta la toate formele de rele tratamente: fizice si/sau emotionale, abuz sexual, neglijare sau tratament neglijent, exploatare comerciala sau de alt tip; produse de catre parinti sau orice alta persoana aflata in pozitie de raspundere, putere sau incredere. Aceste rele tratamente produc daune actuale sau potentiale asupra sanatatii copilului, supravietuirii, dezvoltarii sau demnitarii lui”. ( Organizatia Mondiala a Sanatatii).

Maltratarea este orice forma voluntara de actiune sau omitere a unei actiuni care este in detrimentul copilului si are loc profitand de incapacitatea copilului de a se apara, de a discerne intre ceea ce este bine si ce este rau, de a cauta ajutor si de a se autoservi.

Forme de maltratare a copilului

Maltratarea de criza, apare in familiile cu functionare armonioasa, dar al carui ciclu de viata trece prin momente de adaptare care le pune in pericol echilibrul intern, copiii devenind atunci tapi ispasitori ai crizei.

Maltratarea transgenerationala, intalnita in familii care au un stil de viata haotic, ale caror relatii sunt dezorganizate si in care carentele, maltratarile si confruntarea rolurilor se repeta de-a lungul mai multor generatii.

Organizatia Mondiala a Sanatatii clasifica abuzul astfel:

“Abuzul fizic asupra copilului reprezinta actiunea sau lipsa de actiune din partea unui parinte sau a unei persoane aflata in pozitie de raspundere, putere sau incredere care are drept consecinta vatamarea fizica actuala sau potentiala.” ( Abuzul fizic presupune supunerea copilului la: lovire, ranire, legare, asezare in genunchi, otravire, intoxicare sau arderi produse intentionate ).

“Abuzul emotional reprezinta esecul adultului de care copilul este foartelegat de a oferi un mediu de dezvoltare corespunzator sau acte comportamentale care pot dauna dezvoltarii fizice, mentale, spirituale, morale sau sociale.” ( Restrictii de deplasare, discriminare, ridiculizare sau alte forme de tratament ostil si de respingere ).