Precursori ai Sociologiei

De-a lungul dezvoltarii societatii umane au fost formulate in diverse modalitati idei despre societate, realitatea sociala, relatii sociale. Solutionarea problemelor sociale, functionarea societatii au fost obiectul gandirii sociale din antichitate(China, Grecia, Roma ). Sa amintim de cele 282 legi ale Hammurabi care prevedeau reglementari ale unor importante aspecte ale vietii sociale : comert, educatie, sanatate. In Grecia antica s-au elaborat teze esentiale pentru gandirea sociala care apoi au fost preluate si valorificate in epoica moderna, de sociologi.

Platon (427-347i.H) traseaza in « Republica » contururile unei societati perfgecte. Filosof grec prezinta structura societtii, formele de guvernamant, organizarea economica a acestui mod de organizare social. O societate perfecta poate fiinta numai daca ea este condusa de filozofi, care nu trebuie sa dispuna de nici o proprietate si nici de familie pentru ca numai in acest fel, gandea Platon, se punea stavila coruptiei, mitei si nepotismului.

Aristotel (384-322 i.H), in scrierile sale « Etica Nicomachica, Politica, Constitutia atenienilor” a formulat idei ce au premers demersului sociologic modern. Filosoful grec a definit omul ca animal social (zoon politikon). Viata social are un scop al sau propriu si un mecanism de autoreglare. Pornind de la aceasta premisa, Stagiritul concepe realitatea sociala pe niveluri :

- Philia- modul in care omul isi stabileste conduita sa in raport de regulile si valorile cetatii, ceea ce astazi a fost denumit sociabilitate ;

- Coinoma-grupurile dintr-o societate ;

- Politeia –statul identificat ca societate globala;

- Nomos – ansamblul regulilor de conduita bazate pe obiceiuri, moravuri, morala ceea ce, intr-un cuvant, inseamna lege prin care se asigura cadrul normativ al polisului.

In perioada moderna, urmare adezvoltarii capitaliste a societatii, realitatea sociala devine obiect de studiu sistematic. In gandirea social s-a manifestat direct influenta viziuni mecaniciste, de sorginte carteziana, asupra realitaii. Orice studiu trebuia sa examineze fundamentele rationale ale oricarei actiuni umane sau sociale. Teoriile contractualiste au pus accentul pe decelarea elementelor rationale din societate.

Thomas Hobbes (1588-1679) cauta sa cunoasca societatea cu metodele specifice geometriei, viata social este definita in temeiul principiilor mecaniciste. Ideea de baza a gandirii sale, expusa in scrierea sa « Leviathan sau materia, forma si puteraea unui stat ecleziastic si civil « , este tendinta omului spre autoconservare si putere. In conceptia sa exista o stare naturala a societatii, caracteristica perioadei in care statul nu exista. Aceasta faza se detasa prin anarhie, concurenta, agresivitate, individualism. Corespunzator starii naturale este dreptul natural care exprima dreptul fiecaruia de a-si asigura existenta prin utilizarea oricarui mijloc, situatie exprimata prin asertiunea « homo homini lupus » (omul este lup pentru semenul sau). Filosoful englez ajunge la concluzia ca omul dispune si de o « lege naturala » bazata pe ratiune « care ii interzice omului sa faca ceea ce ar putea conduce la nimicirea propriei sale vieti ! ». Pentru ca oamenii sa traiasca in comun si sa fie egali intre ei, se impune, afirma Hobbes, adoptarea uni contract social intre oameni, astfel incat fiecare sa renunte la dreptul lui natural, iar garantarea respectarii acestui contract poate fi data de Leviathan o forma de guvernamant absolutista, exercitata de un monarh.

Jhon Locke (162-1704) continua ideile lui Hobbes. El concepe statul bazat pe un contract. Spre deosebire de Hobbes, Locke argumenteaza caraterul negativ al unei puteri atotstapanitoare. Daca la Hobbes statul este oriunde si oricand mai bun decat cei pe care ii guverneaza, in conceptia lui J. Locke statul si omul cunosc aceleasi criterii si principii morale. Preocupat de forma optimala a statului, filosoful empirist formuleaza o idee esentiala ce va fi apoi dezvoltata de sociologie :separarea puterilor in stat. Functia fundamentala a statuluiu este asigurarea ordinii legislative printr-o majoritate a cetatenior. Oa lta teza valoroasa, ce-i aprtine, se refera la necesitate aca statul sa fie controlat de societatea civila.

Intrebarile si problemele centrale ale sociologiei au fost in atentia marilor gânditori ai lumii înca de la începutul istoriei omenirii. La fel ca toate stiintele, sociologia s-a dezvoltat din dorintele prestiintifie ale oamenilor pentru întelegere si predictie.Filozofii antici, în special Socrate, Platon si Aristotel, au crezut ca societatile umane tn mod inevitabil apar, înfloresc si, în cele din urma decad. Ei înclinau sa perceapa trecutul ca mai bun decât prezentul, privind în urma ca la o “vârsta de aur” a omenirii în care conditiile sociale erau vazute ca fiind mai bune decât acelea ale prezentului degradant.

Omul ca fiinta bio-psiho-sociala a fost capabila sa-si puna o serie de intrebari care vizau viata si rolul sau în comunitate odata cu primele intrebari pe care a putut sa si le puna despre obiectele, fiintele si fenomenele pe care le-a observat si cu care s-a confruntat în cadrul mediului in care a trait.

Asemenea preocupari privind cunoasterea si întelegerea fiintei umane , a rolului si modului sau de manifestare in viata societatii sunt reflectate de multe afirmatii(care se constituie ca izvoare) ale gânditorilor din antichitate atestând astfel capacitatea omului de a-si pune probleme privind propria-i existenta.