Principiul Egalității de Tratament între Bărbații și Femeii

Introducere

Există în continuare inegalitate de şanse între femei şi bărbaţi şi - ceea ce constituie domeniul de interes al acestei lucrări – întâlnim şi în prezent femei discriminate pe piaţa muncii? În ciuda progreselor realizate, în special în domeniul educaţiei şi ocupării, femeile încă se confruntă cu probleme în atingerea unei egalităţi reale , în special în „concilierea” vieţei de familie cu cea profesională.

Pentru atingerea acestui deziderat – dobândirea unei egalităţi reale între bărbaţi şi femei pe piaţa muncii - este nevoie nu doar de o îmbunătăţire a legislaţiei, ci, îndeosebi, de o schimbare a atitudinilor şi comportamentelor, a stilurilor de viaţă. Aşa cum conchid autoarele Cărţii negre a egalităţii de şanse întrei femei si bărbaţi ( Laura Grünberg(coord.),2006, p.102), în urma unui studiu comparativ, percepţiile femeilor şi ale bărbaţilor din România despre egalitatea reală de şanse nu s-au schimbat foarte mult : „ deşi recunoaştem că sunt legi care dezavantajează mai mult femeile decat bărbaţii, susţinem în continuare că femeile şi bărbaţii sunt egali şi că nu există diferenţe uriaşe între situaţia unora comparativ cu situaţia celorlalţi, deşi uneori credem că situaţia bărbaţilor este mai bună sau mai puţin bună decât a femeilor ” Şi în continuare găsesc explicaţia acestei situaţii: ” suntem dispuşi într-un număr prea mic şi poate într-o măsură prea mică să ne asumăm responsabilităţile familiale în mod egal, continuând să susţinem că bărbaţii trebuie să aducă bani şi să fie <<capul familiei>> şi femeile să stea la cratiţă şi să devină << stăpâna casei>>”

Lucrarea este structurată în doua părţi, cuprinse în trei capitole.

În prima parte, pe parcursul capitolului întâi, voi aborda aspecte teoretice privind piaţa muncii : definirea conceptului, actori, pe piaţa muncii.

În cea de-a doua parte, voi prezenta un scurt istoric al accesului femeii pe piaţa muncii, voi defini conceptele „egalitate de şanse”şi „discriminare, voi aborda principiile egalitãţii de şansa atat pe plan internaţional cat şi pe plan european.

Capitolul I

PIAŢA MUNCII – DELIMITĂRI CONCEPTUALE

1.1.Definiţii ale pieţei muncii

Piaţa muncii este “spaţiul virtual în care se organizează şi se desfăşoară relaţiile de muncă, adică acelea dintre deţinătorii şi cumpărătorii de forţă de muncă” şi “cadrul economico-social în care se reglează cererea şi oferta de forţă de muncă.”

Cererea de muncă reprezintă nevoia de muncă salariată care se formează la un moment dat într-o economie de piaţă. Cererea de muncă nu este constantă, ci se caracterizează prin elasticitate. Oferta de muncă este formată din munca pe care o pot depune membrii societăţii în condiţii salariale ( toţi cei care sunt capabili să efectueze o muncă pentru ei sau pentru alţii, în consecinţă atât cei angajaţi, cât şi cei care caută de lucru)

Existenţa pieţei muncii presupune prezenţa următoarelor elemente: muncitorii, angajatorii, locurile de muncă, angajările (tranzacţii între muncitori şi angajatori), reţelele (legături de comunicare între posibili ocupanţi ai locurilor de muncă şi diferite firme) şi contracte (acorduri cu privire la sarcini, efortul depus, condiţii de muncă, nivelul salariului).

Mijloacele prin care se obţine cea mai mare parte din servicii sunt : schimbul, înţelegerea şi cumpărarea.

Steliana Perţ (1991) defineşte piaţa muncii ca „ansamblu de mijloace de comunicare prin intermediul cărora vânzătorii şi cumpărătorii se informează reciproc asupra a ceea ce posedă, asupra nevoilor pe care le au şi a preţurilor pe care le cer sau le propun în scopul încheierii unor tranzacţii.”

1.2.Actori ai pieţei muncii

În conformitate cu noile reglementãri europene, cei care formeazã oferta de muncã sunt:

 Populaţia cu vârstã de muncã - include toate persoanele cu vârsta cuprinsã între 16 ani şi vârsta de pensionare, considerate ca putând participa la procesul muncii sociale.