Publicitatea și Protecția Consumatorului

Aflată într-un continuu proces de dezvoltare, având ca scop creșterea economică, societatea actuală se bazează din ce în ce mai mult pe promovarea produselor, a informațiilor, a comportamentelor și chiar a ideilor. În fiecare zi, începând cu activitățile obișnuite, unde ne folosim de produse a căror marcă o am ales-o mai mult sau mai puțin influențați de promovarea facută, suntem supuși unui procedeu foarte complex și agresiv în care scopul principal este publicitatea. Fie că deschideţi un ziar, daţi drumul la televizor, navigaţi pe Internet sau pur și simplu mergeți pe stradă- veţi găsi peste tot pe cineva care vinde un produs. Şi, bineînţeles, îi face reclamă încercând să vă convingă că veţi face cea mai bună alegere cumpărând acel produs.

Publicitatea ajută la stabilirea unei legaturi între imaginea unui produs și semnificațiile acestuia în contextul social al consumatorului sau chiar în contextul și mai larg al culturii din care acesta provine. Publicitatea este una din multiplele legături între consumator și cultura din care face parte, oferindu-i modele și ajutându-l să recunoască situații de viață familiare și astfel oferindu-i sentimentul apartenenței de grup și al siguranței sociale.

Advertising-ul (publicitatea) este definit ca fiind în același timp “ știința, afacerea sau profesia creării și diseminării mesajelor reclamelor, o instituție socială care afectează viața de zi cu zi a fiecărui individ, o forță care modelează cultura de masă, o componentă a activității de marketing sau o sursă de informare despre produse, servicii, evenimente sau instituții (companii)”.

Pe scurt, publicitatea este procesul prin care se permite cunoașterea unui produs având ca scop cumpărarea acestuia.

Publicitatea nu cunoaște frontiere: concepții și atitudini diferite în materie de publicitate, antrenează nu doar o confuzie pentru consumator ci și conflicte care împiedică libera circulație a informației, a bununurilor și serviciilor în cadrul pieței interne.

Publicitatea este o modalitate vitală pentru companii, pentru a-şi face cunoscute produsele şi serviciile pe care le oferă. Totuşi, consumatorii trebuie să se ferească de companiile care încearcă să vândă produse sau servicii de slabă calitate sau care costă mai mult decât ar trebui.

Dispoziții legislative privind publicitatea

Deși se afirmă că obligația de informare nu trebuie confundată cu publicitatea, pentru că publicitatea nu are ca scop informarea, ci doar atragerea publicului , putem considera că prin publicitate se realizează în mod implicit și informarea consumatorului. Legiuitorul obligă persoana care iși face publicitate să furnizeze o informație obiectivă consumatorilor.

Publicitatea produselor și serviciilor a ocupat un loc important în sfera de preocupare a legiuitorului român. Astfel, cadrul legislativ este asigurat prin adoptatea Legii nr. 148/2000 privind publicitatea, prin adoptarea Codului consumului, acte normative care stabilesc reguli generale de reglementare a modului de desfășurare a publicității. În materia publicității mai sunt și alte acte normative care conțin dispoziții speciale, cum ar fi: Legea audiovizualului nr. 504/2002, Decizia nr. 187/2006 a Consiliului Național al Audiovizualului privind Codul de reglementare a conținutului audiovizualului sau Legea nr. 457/2004 privind publicitatea și sponsorizarea produselor din tutun.

Prin publicitate se înțelege orice formă de prezentare a unei activități comerciale, industriale, artizanale sau liber-profesioniste, având ca scop promovarea vânzării de bunuri și servicii, de drepturi și obligații.

Legea recunoaște existența a trei tipuri de publicitate:

- publicitatea înșelătoare;

- publicitatea comparativă;

- publicitatea subliminală.

Orice tip de publicitate care, în orice fel, inclusiv prin modul de prezentare, induce sau poate induce în eroare orice persoană căreia îi este adresată sau care ia contact cu aceasta și îi poate afecta comportamentul economic, lezându-i interesul de consumator, sau poate leza interesele unui concurent, constituie publicitate înșelatoare

În vederea determinării caracterului înșelător al publicității se vor analiza caracteristicile acesteia, adică: caracteristicile bunurilor și serviciilor, disponibilitatea, natura, modul de execuție și de ambalare, compoziția, metoda și data fabricației sau a aprovizionării, măsura în care acestea corespund scopului destinat, destinația, cantitatea, parametrii tehnico-funcționali, producătorul, originea geografică sau comercială ori rezultatele testelor și încercărilor asupra bunurilor și serviciilor, precum și rezultatele care se asteaptă de la acestea, prețul sau modul de calcul al prețului, precum și condițiile în care sunt distribuite produsele sau sunt prestate serviciile, condițiile economice și juridice de achiziționare sau de prestare a serviciilor; natura serviciilor ce urmează a fi asigurate după vânzarea produselor sau prestarea serviciilor; natura, atribuțiile și drepturile celui care iși face publicitatea, omiterea unor informații esențiale privind identificarea și caracterizarea bunurilor sau serviciilor cu scopul de a induce în eroare persoanele cărora le sunt adresate.